vineri, 13 noiembrie 2009

Îngrijorările interzise!

Aşa să fie oare?
Avem interdicţie la îngrijorări având în vedere faptul că Isus a spus în Predica de pe munte: " De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca,sau ce veţi bea...sau cu ce vă veţi îmbrăca"?
Trăim vremuri tulburi. Vremuri în care, este imposibil să nu ne îngrijorăm. Sănătatea precară, neînţelegerile din familie sau poate greutăţile economice, sunt doar câteva dintre lucrurile care inevitabil produc îngrijorări.
Totul este să nu le permitem să zăbovească prea mult în mintea noastră.
Îngrijorându-ne peste măsură, sănătatea noastră va fi şi mai afectată.
Să privim îngrijorările ca pe nişte păsări care trec prin crengile unui copac. Totul este să nu le permitem să-şi facă cuib.
Să luăm seama la cuvintele înţelepte ale lui Isus: " Nu vă îngrijoraţi niciodată zicând: « Ce vom mânca?» sau « Ce vom bea?» sau « Cu ce ne vom îmbrăca?»"
Apoi, El ne consolează spunând: " Tatăl vostru ceresc ştie de fapt, că aveţi nevoie de aceste lucruri. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra."(Matei: 25-33

3 comentarii:

Ninulescu spunea...

Si care dintre voi îngrijorindu-se poate adauga un cot la inaltimea lui ? ( Matei 6:27 )...Si acest lucru il spune Sfinta Scriptura si totusi care dintre noi ori cit de credincios s-ar crede la si pus in practica si nu s-a ingrijorat niciodata cu privire la ceva ?... Omul e supus greselilor si pacatului, e caracterizat de imperfectiune.
Cind ne lasam calauziti de Isus si sufleteste nu doar teoretic abia atunci putem depasi greutatile vietii...

Lucia spunea...

Exact asta am vrut să scot în evidenţă!
Indiferent cât de credincioşi am fi , nu suntem scutiţi de îngrijorări.
Avem chiar exemple biblice în acest sens:
Lot-de exemplu-era îngrijorat înainte ca Sodoma şi Gomora să fie distruse.
Moise, Ana, şi să nu mai vorbim de Ilie, care era atât de îngrijorat la un moment dat de teama de a nu fi ucis, încât a fugit, s-a ascuns şi a fost atât de deprimat încât a refuzat şi să mănânce.
Înseamnă asta că nu au avut credinţă?
Nici într-un caz!
A face faţă cu greu încercărilor e una,a fi lipsiţi de credinţă e alta.
Puterea care depăşeşte normalul, în schimb o primim de la Olarul nostru.
2 Corinteni 4:7

Miriam spunea...

Da. Lucia, nu mă îngrijorez chair dacă fiica mea este supectă de gripă...Chiar de la începutul acestei nebunii, am avut un calm împotriva firii mele...nici criza nu mă poate speria...Eu ştiu, din experinţă, va fi mai dulce păine atunci...Să nu-L supărăm pe Tata îngrijorându-ne!!! Dacă am face-o, am dovedi necredinţă!