tag:blogger.com,1999:blog-908713211618703527.post5706739123146800231..comments2023-06-21T15:11:42.866+03:00Comments on Gândirea pozitivă: "Fără tine mă usuc"Luciahttp://www.blogger.com/profile/16464538510506632910noreply@blogger.comBlogger3125tag:blogger.com,1999:blog-908713211618703527.post-47646016879774966932009-10-23T07:59:56.998+03:002009-10-23T07:59:56.998+03:00Dragilor dragi!!!
Cum poţi să nu iubeşti când iubi...Dragilor dragi!!!<br />Cum poţi să nu iubeşti când iubirea pluteşte în aer? Cum să nu iubeşti când totul te învaţă asta? Cum ai putea să nu iubeşti când întreaga viaţă este guvernată de iubire? Cum?Luciahttps://www.blogger.com/profile/16464538510506632910noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-908713211618703527.post-60822586988530460782009-10-22T22:18:45.531+03:002009-10-22T22:18:45.531+03:00Îngeraşule, ce frumos scrii despre dragostea noast...Îngeraşule, ce frumos scrii despre dragostea noastră! <br />Îţi mulţumesc că-mi dai voie să-ţi fiu alături şi că îmi suporţi cu bunătate defectele. Îţi mulţumesc pentru tot ceea ce-mi dăruieşti zi de zi cu atâta largheţe, pentru înţelepciunea pe care mi-o cultivi, pentru zâmbetul tău înviorător de care nu mă voi putea despărţi niciodată.<br />Fie ca dragostea noastră, a Marianei, a soţului ei şi a altora pregătiţi să iubească să inunde planeta întreagă într-un potop etern capabil s-o ocrotească întocmai ca un scut împotriva tuturor vicisitudinilor vieţii!Abel Cavașihttps://www.blogger.com/profile/16647152205444532974noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-908713211618703527.post-40128465024305878482009-10-22T19:51:57.912+03:002009-10-22T19:51:57.912+03:00Lucia!!!...
Of! Ce dulci cuvinte! Am tresărit la f...Lucia!!!...<br />Of! Ce dulci cuvinte! Am tresărit la fiecare cuvânt, şi, în paralel, am derulat povestea mea şi soţului meu...Era primăvară...eram în autobuzul ce mergea pe un drum cu gropi...era să ne răsturnăm şi atunci mâinile noastre s-au atins şi s-au încleştat...eu - pentru a avea un sprjin, el - pentru a mă ocroti...Dar, mai mult de atât, atunci am simţit şi fiorii acei care chemau nedespărţirea...Şi de atunci ne ţinem de mână surâzători printre tinerii de azi... <br />Mă regăsesc în tot:<br />,,Mi-ai luat mâna în mâna ta, apoi degetele noastre s-au împleticit ca rădăcinile copacilor ce nu vor să fie strămutaţi vreodată!"<br />,,Apoi am observat cum degetele mele se modelaseră după degetele tale, şi am realizat că numai atunci vom avea rădăcinile bine înfipte, dacă se vor uni din nou. Nu cred că unul fără celălalt am fi crescut copac puternic."<br /><br />Lucia, ce frumos ai ştiu să redai emoţia acestor gesturi ce au legat inimile pe totdeauna...<br /><br />Îmi eşti nespus de dragă!<br />Fii binecuvântată!Miriamhttps://www.blogger.com/profile/11030403151172064943noreply@blogger.com