2 Aprilie

 2 aprilie.
Ziua Mondială a Cărţii pentru Copii. 

 Mă văd cufundată în paginile cu miros de bibliotecă, miros de carte proaspăt tipărită, carte ce n-aş fi scăpat-o pentru nimic în lume. 
Cu drag îmi amintesc de rafturile bibliotecii comunale, de căsuţa mică unde lampa cu petrol nu-şi mai termina fitilul. Miros de petrol îmbinat cu miros de carte... 
Mi-am făcut mulţi prieteni atunci. Toţi eroii cărţilor pe care le citeam erau prietenii mei. Atât de mulţi îmi trecuseră pragul casei... şi acum îmi amintesc cum povesteam cu ei. Ore întregi. 
Ce-mi mai plăcea să merg la furat de cireşe cu Nică al lui Creangă!  Şi la scăldat mergeam. Săream într-un picior şi eu... auraş... păcuraş...
Ce dor îmi e de copilărie!
Nu uit Poveştile Nemuritoare.
Nu pot uita de Fefeleaga. Nu-l pot uita pe Batăr. Nu uit prinţesele şi zmeii, şi feţii frumoşi călare pe cai albi...
Ce mai râdeam alături de Păcală!!!
Dar Lizuca lui Sadoveanu? Lizuca şi Patrocle, eu şi Bubi, căţelul pe care-l purtam printre salcâmii din capătul grădinii noastre, locul pe care-l transformam deseori în Dumbrava Minunată.
Mai târziu, când m-am făcut domnişoară, am început să roşesc adesea răsfoind cele o sută de nuvele din Decameronul lui Boccacio.
Apoi, m-am maturizat. Dar de-ar fi să mă mai nasc o dată, să mai fiu o dată copil, n-aş putea uita că cel mai minunat loc pentru a-ţi petrece copilăria este lumea cărţilor.

20 Martie

  Primăvară şi fericire, că despre asta e vorba. Pentru prima dată în acest an, se sărbătoreşte pe 20 Martie. Şi tot azi, începe practic primăvara. 
Să fie o legătură între cele două? 
S-a decretat ca ziua internaţională a fericirii să fie azi. Azi când oficial primăvara îşi face apariţia în mod timid, tot azi am citit cum că s-a instituit un cod galben de ninsori, viscol şi precipitaţii. Nu pot schimba starea vremii.
Dar viaţa? Putem  să ne-o imaginăm  ca pe o poveste pe care-o putem modifica oricând dorim. O putem schimba exact aşa cum vrem, pentru că noi suntem  cei ce ne scriem fiecare zi din an şi fiecare an din viaţă.
-Lucruri care mă fac fericită?
-Lucrurile simple, care nu pot fi cumparate: familia, iubirea, faptul că mă trezesc în fiecare dimineaţă sănătoasă şi seara mă topesc în braţele dragului meu de mai bine de-un sfert de secol, bunatatea, speranta, libertatea, prietenii, animalele, muzica bună, anotimpurile cu frumuseţea lor, cărţile, surprizele, zâmbetele celorlalţi .. e o listă tare lungă ... 
Cred că regasim fericire în toate momentele, lucrurile şi  gândurile  pozitive şi liniştite.

Pe tine ce te face fericit? 

Prima oară...

E pentru prima oară mămică, e pentru prima oară când nu reuşesc s-aştern aşa cum mi-aş dori cuvântul.
 Îmi vin avalanşă-n minte cuvintele mămică, dar tot atât de repede lacrima sufletului cade-n avalanşă... prăpăd de lacrimi, ştergându-le.
Acum nu-mi vin multe în minte. Te văd suferind cum sa-ntâmplat dăunăzi, când de-atâtea griji te-ai îmbolnăvit şi-au trecut luni de zile de suferinţă. Nu pot să-mi amintesc prea multe că-mi stăruie-n minte ochii tăi rugători, să fac ceva să nu te doară.
E bine. Te mai doare din când în când, dar greul a trecut. 
Ştiu că nu vei intra pe-aici  dar nu mă pot abţine să spun lumii-ntregi cât mi-eşti de dragă şi cât de mult te preţuiesc mămica mea.

Hello Spring!

De mărţişor tuturor celor ce-mi trec pragul, cu toată dragostea !

Blogul meu

La început m-am tot gândit cum să-l numesc. M-am întrebat de ce "Gândirea Pozitivă", m-am întrebat cum se va scurge cerneala virtuală dezgolindu-mă de veşminte cernite...cum, şi mai ales de ce am ales acestă formă de exprimare.

Apoi, după ce m-am zbătut în căutarea locului meu preferat (vorba unui psihoterapeut), după ce am tot lăsat să plouă-n gură privind lămâile primite de la viaţă am decis să le folosesc, făcând din ele limonadă tonifiantă.
Chiar în momentul în care am intrat prima dată în casa virtuală întrebându-mă "ce pot face"?, chiar în acel moment am făcut primul pas spre autocunoaştere.
Mi-am despicat viaţa în felii, descoperind că-ntruna dintre ele se aşezase confortabil frica. Am decis să o pocnesc unde o doare mai tare, şi să-ncep să trăiesc mai timid la început, apoi, din ce în ce mai deplin.
M-am întrebat de multe ori de ce, de ce subiectele strecurate-n "locul meu preferat" ţin mai mult de gândire, apoi am realizat că de fapt, acesta este felul meu de a mă ajuta să depăşesc momentul.

Nu e uşor, dar se întâmplă, şi asta e tot ce contează acum.

Zbor...

Închişi în labirint de către Minos, împreună cu tatăl său Daedalus, Icar şi-a făurit aripi din pene şi ceară şi s-a înălţat spre soare.

Era fascinat de frumuseţea înălţimilor. Asta ne spune legenda.

Şi noi suntem deseori încarceraţi în labirintul obişnuinţei. Ieşim sau nu din el, asta depinde deseori de noi. De ingeniozitatea sau curajul nostru. 
 Labirintul obişuinţei este ţesut de îngrijorările noastre de zi cu zi. Şi tot aşa, zi cu zi trebuie să ţesem decizie corectă lângă decizie frumoasă, ceară lângă penaj viu colorat, precum Icar în ziua de dinaintea zborului. Înălţimile sunt impresionante!
Să avem curajul de a privi înaltul, cu ochii larg deschişi. Sunt multe oportunităţi!  
În mintea noastră însă, în vreo unghiură ascunsă un posibil "Helios" s-ar putea  aciua însă, dorind  arzător să ne oprească zborul.
Icar n-a mai putut continua. Aripile i s-au topit şi s-a prăbuşit în mare.

Puterea minţii

S-a întâmplat odată să dau un examen important. Era un singur loc, şi noi unsprezece. 
Sigur, m-am pregătit pentru acel examen (îmi luasem chiar un concediu pentru a mă pregăti), dar nu pot să nu-mi amintesc cum în fiecare dimineaţă, înainte de a coborâ din pat, repetam de douăzeci de ori " voi lua acest examen", şi l-am luat.

Mi-am mai repetat odată cuvântul "bine" în fiecare zi, şi asta pentru că nu reuşeam să leg cuvintele în propoziţie de bolnavă ce eram, şi starea de bine şi-a făcut loc în viaţa mea.

Ceva vreme mai încolo, când am început să ies din starea de boală, am pornit din nou pe calea repetiţiei.
Emil Coue celebrul psiholog, acum aproximativ un secol a lansat o frază.  O frază de care mă folosesc din plin, şi chiar dacă a fost puţin prelucrată, ea este rugăciunea mea.  
" Din toate punctele de vedere, în fiecare zi, sunt din ce în ce mai bine" îmi spun. 

Mă folosesc din plin de ea, de această rugăciune adresată minţii mele, pentru că mintea noastră poate face lucruri absolut remarcabile. 

Eu sunt de-a dreptul din ce în ce mai bine!