duminică, 10 octombrie 2010

Din nou banii...




Cât de importanţi sunt banii în viaţa noastră?
Sau mai degrabă, cât de important este rolul pe care îl joacă ei în gândirea noastră!

Mă uit în jurul meu. Pentru mulţi oameni banii se află pe primul plan, atât în viaţă, cât şi în gândirea lor.

Îşi consacră eforturile în întregime scopului de a strânge bani. Din pricina banilor, unii ajung mai repede decât trebuie în mormânt...

Alţii, ca să obţină bani, jefuiesc, înşeală, mint, sau chiar ucid.

Simţul valorilor poate fi pervertit pe nesimţite.

Banii sunt o problemă şi pentru cei ce-i au, dar şi pentru cei săraci.

Banii pot fi unul dintre subiectele cel mai greu de discutat cu calm în familie. Nu este de mirare că sunt de multe ori primii pe lista motivelor de ceartă între cei doi.

Adesea, adevărata cauză a neînţelegerilor nu sunt banii în sine, ci neîncrederea sau teama.

De câte ori auzim noi soţiile :" unde s-au dus atâţia bani"?

De câte ori tremurăm tot noi, soţiile, de teama că familia ar putea avea de suferit pe plan material din cauza vreunui eveniment neprevăzut.

Oricum, vremurile tulburi pe care le trăim ne obligă să fim echilibraţi şi cu cheltuirea lor, dar mai ales cu înţelegera faptului că şi în acest caz, gândirea nu trebuie să ne fie afectată.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Bunele maniere-încotro!


Mai deschid bărbaţii femeilor portierele maşinii? Le mai oferă locul în metrou, tren sau autobus? Dar nu este vorba doar de atât.
Fenomenul are implicaţii mult mai profunde.
Oriunde ne întoarcem privirea, vedem dovada că trăim într-o lume din ce în ce mai nemanierată.

Oamenii intră în faţă la cozi, fumează în spaţii aglomerate, ascultă muzică cu maximum de volum în locuri publice şi aşa mai departe.
În pofida îmbunătăţirii sistemului educaţional şi a unui standard superior de viaţă, trăim într-o epocă în care auzim din ce în ce mai rar "mulţumesc" şi "te rog", iar obişnuita politeţe şi bună creştere au fost în mare parte uitate.

O experienţă recent trăită... La ghişeu lumea se aşează cuminte la rând. Sunt aproximativ 12-15 persoane.

Un domn care mi-a dat impresia unei persoane educate (cel puţin o facultate la activ), dă din coate,
se apropie de mine ca o furtună:
-De ce mi-ai îngrămădit băiatul cu toţi nespălaţii pe când jumătate trenul e gol, cucoană!

-Vă rog să mă scuzaţi-vine răspunsul meu, sistemul implementat nu-mi permite să aleg locurile înaintea plecării trenului.
-Las' că te zbor eu! Nu ştii cu cine ai de-a face!!!

N-am timp să meditez dacă l-am mai văzut undeva!

Următorul pufăie din ţigară înaintea mea mai ceva ca o locomotivă cu aburi. Doamna din spatele lui tuşeşte sugestiv.

- Ar trebui să nu le permiteţi asta...

Doi metri mai încolo o gaşcă zgomotoasă...

-Următorul vă rog! N-am timp să văd cine e, doar mirosul mă anunţă că n-a avut contact cu vreo picătură de apă în ultima vreme...

-Şefa,schimbă-mi nişte bani !

Mâinile murdare ţin în căuşul lor câteva monezi lipicioase.
În jurul gâtului stă agăţată o eşarfă cu un prunc la fel de bine spălat.

-Am prea mult mărunt, îi spun.

-Atunci dă-mi un bilet până la... ...

Deci tot la mine au ajuns.
Îi pun într-un castronaş, torn apă şi detergent pe ei şi fac haz de necaz."şi-apoi să nu fiu acuzată de spălare de bani "

Trenurile au ieşit de mult, dar eu am rămas cu gândurile mele.

În doar o jumătate de oră am fost cucoană, doamnă sau şefă.

Practic, majoritatea oamenilor par să fie într-o grabă aproape permanentă. Trec unul pe lângă celălalt fără să schimbe un cuvânt sau să schiţeze un gest. Se înghesuie şi se îmbrâncesc la cozi, îţi taie calea intrând sau ieşind brusc din culoarele de trafic numai pentru a câştiga câteva minute sau uneori doar secunde.
Deseori devin atât de preocupaţi de propriile lor probleme, ori plănuiesc să facă atâtea lucruri, încât orice întâmplare neprevăzută devine o iritare, iar orice vizitator neaşteptat devine un intrus.

Da. În alergarea noastră continuă, poate de multe ori i-am ofensat pe alţii, pentru ca mai târziu să ne simţim ofensaţi în situaţii identice.
Am încercat o clarificare, şi iată la ce concluzie am ajuns:

Bunele maniere în general sunt considerate drept un rafinament. Deseori însă, ele sunt uitate de oamenii care se grăbesc . Sper din tot sufletul să fie doar atât.

Gând...


El şi ea cu perii cărunţi...

Au parcurs împreună urcuşurile şi povârnişurile vieţii, această cărare întortocheată şi deseori greu de parcurs...

Mâinile lor zbârcite şi noduroase continuă să se împleticească precum rădăcinile copacului de mult sădit...

Feţele lor, brăzdate de riduri adânci, dar totuşi senine, inimile lor fizic obosite dar mai puternice prin dragostea şi devoţiunea ce şi le poartă unul altuia...

Este dragostea trecută prin focurile vieţii.

luni, 4 octombrie 2010

Prieten?


N-am mai avut timp pentru mine.

Aproape n-am avut timp să trăiesc...

Timpul...acest duşman! Sau prieten să fie?

Poate prieten, dacă mă gândesc la momentele dificile din viaţa mea, când după lungi tristeţi a ajutat la vindecarea sufletului.


Prietenul meu...
Dacă e prietenul meu atunci orice încercare de a lupta cu el n-are sorţi de izbândă.

De ce să incetinesc zile, luni şi ani?

Îl voi transforma pe nesimţite într-un duşman ce-mi va devora fiinţa îmbâtrânind-o...


Cu toţii avem aceeaşi cantitate de timp într-o zi.

Atunci cum se face că unii l-au luat drept aliat şi alţii îl consideră cel mai feroce duşman?


Noi vom alege cum să-l trăim! Noi ne vom stabili relaţiile cu el!

Ceea ce vom alege va determina viitorul, oportunităţile, sentimentele sau posibilele regrete. Modul în care-l vom utiliza va determina şi relaţiile dintre noi şi el.

Prieten sau duşman?