miercuri, 19 octombrie 2011

Cine suntem?



Deseori mă trezesc căutând răspuns la aceeaşi întrebare: "De ce sunt eu aici?"

Mi-ar plăcea să ştiu de ce sunt aici. În lume.

Uneori simt că rătăcesc în pădurea de gânduri fără nici un motiv.
Mă culc şi mă trezesc, mă trezesc pentru a aştepta noaptea gri, noaptea când până adorm îmi pun aceaşi întrebare: " De ce sunt aici?"
Mă culc şi visez, mă trezesc în realităţile vieţii. Vis şi realitate. Rareori completează realitatea visul...

Dar scopul? Care este scopul pentru care hoinăresc încoace şi încolo uneori vibrând de emoţie că nu voi găsi ieşirea din labirint... Merg dinspre noapte spre zi, dinspre viaţă spre viaţă...posibil somnul să fie totuşi o viaţă?
Planuri...vise...dorinţe...năzuinţi....

Îmi amintesc de copilărie.
Deseori una din întrebările acestei perioade este:" Ce vrei să fi când vei creşte mare?"


Inginer, medic sau mai în glumă mai în serios musafir-zic unii, dar oare câţi dintre noi fiind întrebaţi ne-am pus serios problema de a deveni în viaţă om. Suntem oameni, literalmente vorbind, dar oare suntem şi umani?
Visul de a trăi într-o realitate zilnică fără violenţă, fără ură, fără nedreptate.
O lume în care ne vom cunoaşte rostul şi-n care atunci când vom fi întrebaţi : "Cine eşti tu?" să putem răspunde semeţ: "SUNT OM!"

vineri, 14 octombrie 2011

Obiectiv şi valoare


Este important să ne fixăm obiective pe care să le şi atingem, dar un obiectiv odată fixat este un capitol încheiat. Vom stabili un altul şi altul şi altul...la nesfârşit, obiective.
Nu vreau să spun că e ceva rău în a le finaliza, doar vreau să spun că este bine să nu scăpăm din vedere noţiunea de valoare, pentru că valorile au un caracter permanent.
În acest fel, consider că neapărat obiectivele trebuie să fie compatibile cu valorile noastre.
Voi exemplifica.
Obiectivul de a ne îmbogăţi ar putea intra în contradicţie cu unele valori cum ar fi familia, asta atâta vreme cât nu pierdem din vedere următorul aspect: dacă vom depune efortul de a ne realiza pe plan material gravitând în jurul familiei, atunci lucrurile vor putea fi privite din unghiul corect.
Deci, când obiectivele fixate se armonizează cu valorile noastre şi vom desfăşura activităţi care să ne ajute să ne realizăm , atât obiectivele cât şi valorile vor fi înălţate pe cel mai ridicat stindard, şi în felul acesta, viaţa noastră va avea un curs bine definit.

joi, 6 octombrie 2011

Prieteni valoroşi

"Numai atunci poţi avea un prieten dacă tu însuţi eşti unul".
În substratul acestei expresii se ascunde un adevăr adânc. Uneori suntem mâhniţi când cei pe care îi admirăm ne ignoră. Alteori observăm că prietenii pe care i-am avut i-am pierdut din nou. Acest lucru ne întristează. Dar doar prietenul pierdut să fie vinovat?
Am făcut eu ceva pentru a fi prietenos ? Am privit suficient de mult în adâncul meu pentru a vedea dacă însuşirile mele trezesc în adâncul altora dorinţa de a mă avea prieten?
Ce fel de prieteni vom avea, depinde, în mare parte, de modul în care procedăm pentru a-i găsi. Dacă vom încerca să ne găsim prieteni cheltuind bani pentru aceasta, aproape sigur, prietenia va dura cât timp vor ţine şi banii. Prieteni de valoare nu se pot cumpăra indiferent cât de mare e preţul. Valoarea unui prieten este definită nu de partea materială. Un prieten adevărat este acela, care indiferent de ceasul din zi sau din noapte, să fie dispus să strige "PREZENT"! atunci când e cazul. Dar să nu uităm că prietenia se bazează pe reciprocitate.
Şi-atunci revin: "Numai atunci poţi avea un prieten dacă tu însuţi eşti unul"!

marți, 4 octombrie 2011

Priorităţi


Oamenii din întreaga lume se luptă din greu să păstreze un echilibru între muncă şi viaţa de familie. Suprasolicitaţi, supraaglomeraţi , deseori copleşiţi, atragem surmenajul ca pe -un magnet.
Uneori ne consolăm cu ideea: "măcar avem un loc de muncă". Dar care este preţul?
Toată viaţa nu se rezumă la muncă asiduă.
Avem nevoie de timp şi pentru noi înşine, pentru familie, destindere sau alte activităţi .

Cred că este important să ne gândim care ne sunt priorităţile. Trăim într-o societate de consum. Oare stilul de viaţă al acestei societăţi este tot ce are viaţa mai bun de oferit? Care este perspectiva noastră asupre vieţii? Muncim pentru a trăi, sau trăim pentru muncă?
Am auzit pe cineva spunând: " Nici un om pe patul de moarte nu va spune -aş vrea să fi muncit mai mult" dar câţi dintre cei ce se aflau aproape de final nu şi-ar fi dorit alături familie sau prieteni. Aceştia însă treptat se pot pierde dacă prioritar ne este doar munca.
Oamenii se înstrăinează pe zi ce trece şi timpul, timpul îşi străbate în linişte drumul lui nesfârşit.

duminică, 2 octombrie 2011

Câte ceva despre încredere


Trăim într-o lume în care încrederea ne este distusă sistematic.
Suntem deseori răniţi de oameni în care am avut încredere, suntem minţiţi şi nu de puţine ori cei ce promit îşi încalcă promisiunile.Încrederea ne este zdruncinată.
Dar ce se întâmplă când ne pierdem încrederea în noi înşine? Probabil nu suntem conştienţi de valoarea noastră.
Sau poate că lipseşte sentimentul de siguranţă din interiorul nostru.
Deseori suntem îngenuncheaţi de unele evenimente care ne zdruncină încrederea. Pare că pierdem ceva important... Considerăm că este atât de important acel ceva încât am pierdut propria noastră persoană.
Trăim într-o lume formată din hopuri. Sunt multe. Ne este greu să ne adaptăm situaţiilor noi. Restructurările de la locul de muncă sau poate copiii care pleacă de acasă sunt doar două dintre multele situaţii care ne fac să simţim că nu valorăm nimic pentru nimeni.
Nu ne mai iubim aproape de loc.
A venit însă momentul să recunoaştem că nu orice îngenunchiere înseamnă prăbuşire în neant. Există în mod sigur o fereastră deschisă spre un alt domeniu în viaţa noastră. Este momentul să devenim cei mai buni prieteni ai noştri. Să ne amintim ce vrem de la viaţă. Lucruri care ne pot face fericiţi.
Să înlăturăm din mintea noastră frica, să ne axăm asupra propriei noastre persoane.
Avem timp de-acum să facem cunoştinţă cu noi înşine. Poate că vom fi uimiţi de câte lucruri noi vom descoperi ...
Cred că aceştia ar fi primii paşi pentru reconstruirea încrederii în noi!

“Doi oameni privesc printre aceleaşi zăbrele: unul vede noroiul, iar celălalt stelele. “- Frederick Langbridge