luni, 14 februarie 2011

În ziua în care m-am iubit cu adevărat


Poem scris de Charlie Chaplin

Charlie ChaplinÎn ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniș
tesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.”

duminică, 13 februarie 2011

Comune di Sutri












































































Un oraş în provincia de Viterbo,la aproximativ 50 km de Roma.
Oraş cu clădirile rămase vechi, prăfuite de vreme...

Pe lângă acestea m-a frapat amfitreatul cioplit în piatră.
Se pare că oraşul are origini foarte vechi, probabil, datând din epoca bronzului.
Regret că n-am reuşit să văd tot. Spre exemplu, tot aici puteam vizita Biserica de Madonna del Parto, dar timpul nostru fiind limitat ne-am mulţumit cu atât.
Grotele săpate în muntele din aceeaşi zonă erau de asemenea fascinante...

sâmbătă, 12 februarie 2011

Castelli Romani





Se află în provincia Romană Lazio.
O porţiune bună din situl arheologic al lanţului Castelli Romani.

Originile acestor zone se pare că datează undeva în secolul VIII Î.Hr. Primele săpături au început în secolul XIX şi au fost finalizate în anul 2001.

Mi-a plăcut aerul proaspăt, panorama superbă şi faptul că am cules flori când la Satu Mare copacii erau încărcaţi de chiciură .

vineri, 11 februarie 2011

Comparaţii...


Inevitabil am rememorat cele patru experienţe personale pe coridoarele secţiei Obstetrică.

Am fost zvârlită într-un salon cu un miros înţepător. De fiecare dată parcă acelaşi...I se spunea sala de travaliu.

După estimările lor puteam sta acolo ore întregi. Aşa a şi fost. Îmi amintesc cum la o naştere medicul a sesizat (mare minune) că am intrat la toaletă. "Vrei să-l naşti acolo?"


Nu există termen de compraţie...
Mi-a fost dat să casc ochii la un spital cu o secţie impresionantă şi un personal extrem de preocupat de ceea ce urma să vină...
Sala de travaliu-cameră de hotel...

Preocupare?-unul intra, altul ieşea... întrebări... monitorizare secundă cu secundă.

Şi tot inevitabil m-am gândit la zeama de chimion pe care mi-o adusese o tipă îmbrăcată într-un halat pătat, atunci când în sală a intrat o doamnă zâmbitoare cu un carneţel în mână, notându-şi sârguincios ceea ce nora mea îi dicta printre contracţii.
Era vorba despre meniul pentru a doua zi...

Apoi, după ce naşterea s-a produs, la prima vizită în salon am rămas din nou surprinsă de modul în care se ocupau de copilaş...de felul în care primul său pătuţ era aranjat cu ursuleţi şi aşternuturi apretate... şi momentul în care se considera că trebuie schimbat( şi asta destul de des) nu era o problemă. Cu pasiune, cu grijă, cu dăruire...

Apoi, am privit înapoi la ţărişoara noastră, dar fără prea multe speranţe...

Hy





Bun găsit!


Mă numesc Marco-Ionuţ şi am venit pe lume în 25 Ianuarie 2011.

Mulţumesc mamei mele şi tatălui meu, care mi-au facilitat întâlnirea cu acest mister-viaţa.

Mulţumesc şi personalului de la spitalul din Viterbo-Italia care a fost alături de părinţii mei şi de mine şi mai mulţumesc şi bunicilor mei care au venit din România exact la timp, să mă poată vedea încă din prima zi de viaţă.