Sweet friends

Cred că e ceva dulce având în vedere că e primit de la Praf de Stele la rândul meu îl ofer la:

Mariana , Abel Cavaşi , Geanina Lisandru , lecsyajournal , şi tuturor celor care treg pragul blogului meu .

Pacea...

Pentru mulţi e doar un vis. Unii nici măcar nu îndrăznesc să viseze la ea. Trăiesc în zone afectate de război, de ură, terorism sau diferite frământări. Alţii, nu-şi pot păstra pacea din cauza nedreptăţilor, fărădelegilor din jur, sau de ce nu, din cauza vecinilor sau colegilor de muncă. Nici familia nu mai este o oază de linişte uneori... locul căruia îi spuneam cu sufletul vibrând "home sweet home", se transformă deseori într-un adevărat câmp de luptă. Unii oameni încearcă să-şi găsească pacea în religie, meditaţie transcedentală, yoga sau drumeţii lungi pe cărări întortocheate, poate-poate vor da de ea. Mai devreme sau mai târziu însă, mulţi dintre noi realizăm că pacea interioară dobândită un urma unor astfel de practici, este iluzorie şi efemeră. Atunci, dacă ea există, unde o putem găsi? Unde putem găsi pacea?

Niciodată, să nu uităm de cei mai trişti ca noi!

Am fost copleşită azi...
Un articol în ziarul " Libertatea", ne relata despre un copilaş care a aruncat prăjitura pentru că nu ştia ce e. În Afganistan, copiii nu ştiu ce sunt jucăriile, nu au auzit poveşti şi nu au văzut desene animate. Noi plângem sau ne plângem. Că una, că alta, că cealaltă şi mai ştiu eu câte. Copiii noştri au prăjituri, mâncarea gătită ieri nu mai e bună chiar dacă a stat la rece. Nu spun că trăim superbine sau că viaţa noastră e roz bombon. Vreau să spun că trebuie să învăţ ca înaintea evaluării eşecurilor să număr succesele şi mai trebuie să învăţ că este fericit cel ce poate dărui, chiar dacă nu ceva material, măcar o îmbrăţişare sau un zâmbet.

Să mă consolez?

Ştiu că vine vremea când adolescentul de azi, copilul de ieri, trebuie să plece.
Ştiu că odată cu vârsta tinerii trebuie să aibă o oarecare experienţă în luarea deciziilor.
Mai ştiu şi faptul că adolescentul de azi nu se mulţumeşte cu un răspuns simplu oferit întrebării " De ce?" Necesitatea detaliilor determină explorarea necunoscutului.
Pe nesimţite, puişorului care parcă mai ieri scotea timid capul de sub aripa protectoare, i-au crescut aripi.
Credeam că perioada cea mai grea a fost aceea în care " îmi duceam copii în braţe" în ceea ce priveşte luarea deciziilor.
Dar au crescut.
Mai ieri " mergeau de-a buşilea" pentru ca azi, să "meargă singuri".
Şi dacă atunci când au învăţat să umble mai pupam câte-o vânătaie dobândită în urma unei căzături, conştientă fiind că doar după mai multe căzături poţi merge cu uşurinţă, să mai ofer câte-o sărutare sufletului rănit, atunci când deciziile pe care le vor lua nu vor fi din cele mai bune.
cred că am să mă consolez!

Ioan 8:32

" Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi"
Am citit şi recitit acest verset azi, apoi am încercat să înţeleg ce înseamnă libertatea.
Ce înseamnă a fi liber?
A fi liber înseamnă,în primul rand, a nu fi împiedicat să faci ceea ce vrei, sau mai mult, a spune fără teamă ceea ce gandeşti. Ca urmare, libertatea este concepută de obicei ca absenţă a oricărei constrângeri.
Dar oare însăşi acest verset nu sugerează privarea de libertate atâta vreme cât te pune faţă-n faţă cu unicul adevăr biblic?
Nu este oare o "constrângere" să accepţi acest adevăr ca o condiţie a libertăţii?
Sunt doar întrebări pe care mi le pun şi sper să nu supăr pe nimeni având în vedere faptul că eşti liber atunci când poţi acţiona in conformitate cu dorinţele tale, fără să fi condamnat că îţi foloseşti liberul arbitru cum nu se cuvine.
Liberul arbitru este puterea sau abilitatea unei minţi umane de a alege cursul unei acţiuni sau de a lua o decizie fără a fi influenţat de cauze. Conform "DEX" liberul arbitru înseamnă libertate absolută de a acţiona şi de a lua hotărâri conform propriei voinţe.
Atunci ce se numeşte om liber?
Am îndrăznit asumându-mi unele riscuri, să încropesc o mică definiţie.
Un om liber este acela care îndrăzneşte să privească dincolo de perdeaua ce i se aşterne în faţă....

Lucrul cel mai demn de dorit

Care poate fi lucrul cel mai demn de dorit?
Dacă lăsăm să ne treacă prin minte această întrebare probabil că în primul moment ne apar ca foarte demni de dorit banii, deoarece cu ei putem cumpăra multe lucruri pe care le-am dori.
Insă e foarte probabil ca noi să ştim că pacea, siguranţa şi fericirea sînt mult mai preţioase.
Ceea ce se poate cumpăra cu bani este în comparaţie cu ele doar de o neînsemnată valoare.
În ceea ce mă priveşte am aflat aceste lucruri preţioase deja în societatea prietenilor pe care i-am avut aproape şi care au făcut mult, să-mi poată fi de folos.
Am simţit în momente critice, că banii nu pot înlocui prietenia, cu ei nu poţi cumpăra nici o frântură de iubire, oricâţi ai avea.
Am simţit căldura prieteniei, am simţit siguranţa şi pacea, fără să fiu nevoită să scot nici o lescaie din buzunar, şi asta, pentru că am ştiut să aleg.

În urmă cu 2-3 ani spuneam tuturor cât de mult iubesc iarna. Acum, aştept o adiere de primăvară. Mi-e dor de petale din cireşi înfloriţi! Mi-e dor de ninsoare cu fulgi roz! De covorul aşternut sub copacii din faţa casei mele mi-e dor, viscol cu flori de cireş! Un încântător covor roz ce acoperă pământul. Şi de petalele albe îmi e dor...mănunchiuri de flori cu petale dantelate, mănunchiuri de flori cu petale care dau glas adierilor primăvăratice! A fost cam multă iarnă...afară şi în sufletul meu. Dar gata! S-a terminat cu frigul! Simt îmbrăţişări calde încolăcite în jurul sufletului meu, îmbrăţişări ce-mi copleşesc fiinţa. A venit primăvara în suflet, şi nu peste multă vreme fulgii de nea vor deveni o simplă amintire.