Credinţă, iluzie, speranţe sau...doar vis.

Vine o zi în viaţa fiecăruia dintre noi, o zi în care pare-se că nimic nu merge cum ar trebui.

Uneori, avem atât de multă nevoie de prieteni, de cei ce ne-ar putea ajuta...
Batem la uşa sufletelor lor cu un licăr de speranţă, dar pentru fiecare uşă deschisă, altele două ni se trântesc în faţă.
Cine îmi va usca lacrimile în mijlocul tristeţii mele?
Când sunt speriat, cine îmi va alunga temerile?
Când sunt îngrijorat, cine îmi va da speranţă?
Când sunt confuz cu privire la un lucru, când mă simt pierdut cine mă va ajuta să fac faţă?
Sunt întrebări fireşti pe care ni le punem atunci când simţim că nu mai putem înainta.
Credinţa noastră s-a dus...
Spulberată de vânturile reci ale îndoielii, temelia ei s-a zdruncinat...
Să fie oare credinţa şi speranţa temelia sufletului?
Credinţă, iluzie, speranţe sau...doar vis.

Fericirea deplină...

Ai face din fericire o prioritate în viaţa ta?
Cât de mult luptăm pentru acest lucru?
Facem jurăminte, construim convingeri noi, folositoare sau poate nu...

Construim sisteme de credinţă, balanţe imaginare, între dorinţă şi necesitate...
Necesitatea de a fi fericit şi de-a le oferi şi altora fericire şi dorinţa de a lupta pentru aceasta.

În ce constă fericirea?
Simt că fericirea constă în dobândirea unei păci interioare perfecte.
Doar că pacea interioară şi violenţa nu vor face nicicând casă bună.
În lume am venit fericiţi, aş putea spune. Dar, odată cu trecerea timpului, am observat cum oamenii sunt nefericiţi, apoi am pus nefericirea în legătură cu violenţa şi răul provocat de ei lor înşişi.
Nu putem fi liniştiţi atunci când ne imaginăm crime, hoţii sau violuri, dar am putea să ne ridicăm următorul semn de întrebare:
-Ce ne facem cu foametea, cruzimea, războaiele?
Cred în continuare că omul este responsabil de tot ce se întâmplă. Este responsabil atât de fericirea lui, cât şi de fericirea celui de lângă el.
Cred cu toată puterea că atunci când vom fi conştienţi de responsabilitatea pe care o avem, vom creea omul din noi, omul conştient de partea ce-i revine pentru linişte, fericire şi pace.

Prefer singurătatea...

Prefer singurătatea când prieteniile dor.
Prefer ca ei sau eu să ne pierdem în trecut ... Plecăm sau pleacă, rămânem sau rămân...greşim noi sau poate ei greşesc...
"A fost odată ..."
Dar povestea reînvie cu alţi eroi în roluri principale sau poate continuă dacă oarecum pe cărări mărăcinoase recunoaştem foşnetul paşilor celor ce i-am crezut pierduţi....
Îi numim prieteni adevăraţi.
Puţini dar există...
Cu ei împreună învăţăm zborul şi dacă se-ntâmplă ca zborul să fie întrerupt ne atenuăm căderile.
Nu merită să-i căutăm în trecut pe cei ce i-am crezut dar n-au fost niciodată, dar merită să ne uităm în jurul nostru...mereu vom găsi o mână întinsă gata să ne ajute să trecem puntea suspinelor fără a suferi prea mult.

Minunăţiile căţeluşei noastre Issa

Cine suntem?

Deseori mă trezesc căutând răspuns la aceeaşi întrebare: "De ce sunt eu aici?"

Mi-ar plăcea să ştiu de ce sunt aici. În lume.

Uneori simt că rătăcesc în pădurea de gânduri fără nici un motiv.
Mă culc şi mă trezesc, mă trezesc pentru a aştepta noaptea gri, noaptea când până adorm îmi pun aceaşi întrebare: " De ce sunt aici?"
Mă culc şi visez, mă trezesc în realităţile vieţii. Vis şi realitate. Rareori completează realitatea visul...
Dar scopul? Care este scopul pentru care hoinăresc încoace şi încolo uneori vibrând de emoţie că nu voi găsi ieşirea din labirint... Merg dinspre noapte spre zi, dinspre viaţă spre viaţă...posibil somnul să fie totuşi o viaţă?
Planuri...vise...dorinţe...năzuinţi....

Îmi amintesc de copilărie.
Deseori una din întrebările acestei perioade este:" Ce vrei să fi când vei creşte mare?"

Inginer, medic sau mai în glumă mai în serios musafir-zic unii, dar oare câţi dintre noi fiind întrebaţi ne-am pus serios problema de a deveni în viaţă om. Suntem oameni, literalmente vorbind, dar oare suntem şi umani?
Visul de a trăi într-o realitate zilnică fără violenţă, fără ură, fără nedreptate.
O lume în care ne vom cunoaşte rostul şi-n care atunci când vom fi întrebaţi : "Cine eşti tu?" să putem răspunde semeţ: "SUNT OM!"

Obiectiv şi valoare

Este important să ne fixăm obiective pe care să le şi atingem, dar un obiectiv odată fixat este un capitol încheiat. Vom stabili un altul şi altul şi altul...la nesfârşit, obiective.
Nu vreau să spun că e ceva rău în a le finaliza, doar vreau să spun că este bine să nu scăpăm din vedere noţiunea de valoare, pentru că valorile au un caracter permanent.
În acest fel, consider că neapărat obiectivele trebuie să fie compatibile cu valorile noastre.
Voi exemplifica. Obiectivul de a ne îmbogăţi ar putea intra în contradicţie cu unele valori cum ar fi familia, asta atâta vreme cât nu pierdem din vedere următorul aspect: dacă vom depune efortul de a ne realiza pe plan material gravitând în jurul familiei, atunci lucrurile vor putea fi privite din unghiul corect.
Deci, când obiectivele fixate se armonizează cu valorile noastre şi vom desfăşura activităţi care să ne ajute să ne realizăm , atât obiectivele cât şi valorile vor fi înălţate pe cel mai ridicat stindard, şi în felul acesta, viaţa noastră va avea un curs bine definit.

Prieteni valoroşi

"Numai atunci poţi avea un prieten dacă tu însuţi eşti unul".
În substratul acestei expresii se ascunde un adevăr adânc. Uneori suntem mâhniţi când cei pe care îi admirăm ne ignoră. Alteori observăm că prietenii pe care i-am avut i-am pierdut din nou. Acest lucru ne întristează. Dar doar prietenul pierdut să fie vinovat? Am făcut eu ceva pentru a fi prietenos ? Am privit suficient de mult în adâncul meu pentru a vedea dacă însuşirile mele trezesc în adâncul altora dorinţa de a mă avea prieten?
Ce fel de prieteni vom avea, depinde, în mare parte, de modul în care procedăm pentru a-i găsi. Dacă vom încerca să ne găsim prieteni cheltuind bani pentru aceasta, aproape sigur, prietenia va dura cât timp vor ţine şi banii. Prieteni de valoare nu se pot cumpăra indiferent cât de mare e preţul. Valoarea unui prieten este definită nu de partea materială. Un prieten adevărat este acela, care indiferent de ceasul din zi sau din noapte, să fie dispus să strige "PREZENT"! atunci când e cazul. Dar să nu uităm că prietenia se bazează pe reciprocitate.
Şi-atunci revin: "Numai atunci poţi avea un prieten dacă tu însuţi eşti unul"!