Ieri am asistat la studiul unui articol despre perfecțiune și integritate.
Apoi, în urma concluziei că păstrarea integrității nu pretinde perfecțiune, mi-am amintit de următoarea relatare:
-Un sacagiu poartă apă pentru anumite necesități cu două vase de lut. Un vas întreg și unul ciobit. Vasul întreg duce toată cantitatea de apă din el, în timp ce vasul ciobit pierde pe drum jumătate din cantitate.
Era trist pentru asta. Era atât de trist încât se tot plângea în dreapta și-n stânga, până când într-o zi, cineva îi spune:
- Nu mai fi trist! Uită-te în urmă! Vezi ce multe flori au răsărit pentru că apa care s-a scurs a udat pământul?
Întradevăr! În imperfecțiunea noastră ne este desăvârșită lucrarea.
Cine știe de câte ori, au răsărit mulțimi de flori, fără să le observăm măcar!
Un comentariu:
trecem pe langa atatea lucruri si pe langa atatia oameni, fara sa le stim povestile cu adevarat! si ce pierdem uneori!
Trimiteți un comentariu