duminică, 21 februarie 2010
Să mă consolez?
Ştiu că vine vremea când adolescentul de azi, copilul de ieri, trebuie să plece.
Ştiu că odată cu vârsta tinerii trebuie să aibă o oarecare experienţă în luarea deciziilor.
Mai ştiu şi faptul că adolescentul de azi nu se mulţumeşte cu un răspuns simplu oferit întrebării " De ce?" Necesitatea detaliilor determină explorarea necunoscutului.
Pe nesimţite, puişorului care parcă mai ieri scotea timid capul de sub aripa protectoare, i-au crescut aripi.
Credeam că perioada cea mai grea a fost aceea în care " îmi duceam copii în braţe" în ceea ce priveşte luarea deciziilor.
Dar au crescut.
Mai ieri " mergeau de-a buşilea" pentru ca azi, să "meargă singuri".
Şi dacă atunci când au învăţat să umble mai pupam câte-o vânătaie dobândită în urma unei căzături, conştientă fiind că doar după mai multe căzături poţi merge cu uşurinţă, să mai ofer câte-o sărutare sufletului rănit, atunci când deciziile pe care le vor lua nu vor fi din cele mai bune.
cred că am să mă consolez!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Să-ţi trăiască minunea!
Sunt convinsă că va şti să aleagă tot ce-i mai bun. Nu trebuie decât să ai încredere.
Zi magică!
Sa speram ca vor lua decizii bune pt ei si ca se vor descurca. Si mie mi-e dor de vremurile cand "mai pupam o vanataie"...
Greşim... câştigăm.. plângem.. râdem... ne bucurăm... asta înseamnă viaţă trăită...
Mi-era dor să mai trec pe aici...
Sâmbătă am avut o mare bucurie: s-a întors din cursă băiatul meu de aproape 26 de ani, adolecentul de acum 10 ani, care m-a făcut atunci să îmi doresc să mai plece din când în când...
Joia trecută m-am pomenit plângând de dor...
Iar sâmbătă, într-o discuţie cu tinerii, a mărturisit că fiind plecat i-a fost aşa de dor de o părtăşie! Fiind departe, pe autostrăzile Europei, s-a pomenit plângând de dor după Dumnezeu...
Ştii ce am simţit, Lucia? Că a venit Primăvara!
De ce spun asta aici? Doar pentru a vea răbdare cu adolescenţii...Va veni vremea aceea când chiar vom învăţa noi de la ei...
Geanina, mulţumesc de urare!
Praf de Stele, mie-e dor de vremurile acelea. denisia trebuie să învăţ să trăiesc astfel viaţa-asta e partea cea mai grea.Mariana, şi eu te citesc. Poeziile sensibilizează inima. În plus T. Dorz m-a încântat încă din copilărie cu versurile sale.
Aştept să învăţăm noi de la "adolescenţii" noştrii.
Trimiteți un comentariu