Au vechime mare de 8000 de ani, sub formă de pietre, zodii chiar şi bani, Prinse strâns în şnur ce-mpletea blând focul şi înţelepciunea, Fetele-l prindeau în păr de-nflorea natura. Din bătrâni putem afla despre mărţişor, Despre tot ce-nseamnă el pentru popor, El aduce fericire dar şi mult noroc, Iarna-i simbol pentru alb, Roşul pentru primăvara ce-ndeamnă la joc. Vă ofer şi eu în dar mărţişorul- zodie, Tuturor ce-mi treceţi pragul prins cu fundă roşie...
Aş dori să pot trimite către tine, Plin de cântec, de lumină şi de dor Adevărul frumuseţilor divine, Împletit în bucuriile senine Minunat, iubit şi veşnic mărţişor…
Şi-aş dori ca mâna mea să ţi-l aşeze Nu pe inimă, ci-acolo-adânc în ea… Ca frumoasă şi curată s-o păstreze Ca un soare minunat să-ţi lumineze Şi să-ţi facă fericită viaţa ta…
C-a adevărul e podoaba minunată Mai de preţ decât oricare talisman Care nu se învecheşte niciodată Şi-i din ce în ce mai binecuvântată Şi-i din ce în ce mai scumpă, an de an…
Iar în ziua răsplătirii fericite Când vedea-vom veşnicia răsărind Când ca miile de stele strălucite Străluci-vor inimile preaiubite Cerurile minunate-mpodobind
Printre ele şi-al tău suflet să răsară Minunat şi binecuvântat odor Strălucind ca prima zi de primăvară Pe frumosul sân al cerului comoară, Un curat, iubit şi veşnic mărţişor.
4 comentarii:
ce minte bolnava ai...
Mulţumesc, draga mea! Chiar că e dulce! :-*
Au vechime mare de 8000 de ani,
sub formă de pietre, zodii chiar şi bani,
Prinse strâns în şnur ce-mpletea blând
focul şi înţelepciunea,
Fetele-l prindeau în păr de-nflorea natura.
Din bătrâni putem afla despre mărţişor,
Despre tot ce-nseamnă el pentru popor,
El aduce fericire dar şi mult noroc,
Iarna-i simbol pentru alb,
Roşul pentru primăvara ce-ndeamnă la joc.
Vă ofer şi eu în dar mărţişorul- zodie,
Tuturor ce-mi treceţi pragul prins cu fundă roşie...
De 1 Martie, un mărţişor poetic :)
Aş dori să pot trimite către tine,
Plin de cântec, de lumină şi de dor
Adevărul frumuseţilor divine,
Împletit în bucuriile senine
Minunat, iubit şi veşnic mărţişor…
Şi-aş dori ca mâna mea să ţi-l aşeze
Nu pe inimă, ci-acolo-adânc în ea…
Ca frumoasă şi curată s-o păstreze
Ca un soare minunat să-ţi lumineze
Şi să-ţi facă fericită viaţa ta…
C-a adevărul e podoaba minunată
Mai de preţ decât oricare talisman
Care nu se învecheşte niciodată
Şi-i din ce în ce mai binecuvântată
Şi-i din ce în ce mai scumpă, an de an…
Iar în ziua răsplătirii fericite
Când vedea-vom veşnicia răsărind
Când ca miile de stele strălucite
Străluci-vor inimile preaiubite
Cerurile minunate-mpodobind
Printre ele şi-al tău suflet să răsară
Minunat şi binecuvântat odor
Strălucind ca prima zi de primăvară
Pe frumosul sân al cerului comoară,
Un curat, iubit şi veşnic mărţişor.
de Traian Dorz
Trimiteți un comentariu