Unii oameni trăiesc modest. Atât de modest încât aproape trec neobservaţi. Alţii, zoriţi de dorinţa de afirmare, doresc să demonstreze fie celor din jur fie lor înşişi că pot realiza ce şi-au propus. Unii oameni se îndrăgostesc, alţii visează, dar puţini sunt aceia care îşi văd visul împlinit... Nu ştiu dacă am vrut să visez şi nici nu ştiu dacă am visat vreodată... Odată cândva, am avut dorinţa de afirmare dar sistemul din vremea aceea m-a dezamăgit. Am ales în schimb să mă îndrăgostesc! Am ales realitatea mai frumoasă ca orice vis! Am ales să trăiesc modest... Am ales îmbrăţişarea celui care m-a observat că exist , iar pentru mine este suficient!
7 comentarii:
Sa-ti fie bine cu ce-ai ales. Dan
,,Am ales în schimb să mă îndrăgostesc! Am ales realitatea mai frumoasă ca orice vis! Am ales să trăiesc modest... Am ales îmbrăţişarea celui care m-a observat că exist , iar pentru mine este suficient!"...m-nduioşat...poate pentru că m-am regăsit...Ce frumos e tremurul inimii! Mulţumesc, Lucia!
cineva spunea ca e mai bine sa fim saraci in dorinte pentru a fi bogati in multumiri.
Buna dimineata!
Stii de ce spun asa, desi este cam pe sub pranz? Pentru ca gandul tau mi-a zambit!
Ai ales sa te indragostesti!!
Colorata ca un cos de flori!!
Zile frumoase iti doresc!
"Am ales realitatea mai frumoasă ca orice vis!".. ai ales ce e mai bun în viaţă... felicitări.
Cred ca ai ales ce e mai bun si ca nu regreti nici o clipa pt ca ai facut-o cu tot sufletul si te poti bucura de orice lucrusor care poate pe dinafara pare banal !
Ecouri...în Vinerea Marii Iubiri...a Iubirii necondiţionate...
Astăzi, Iubirea are culoarea jertfirii...
Astăzi, Jertfa are culoarea iubirii...
Pe un loc înalt, cel mai înalt, Iubirea îşi desface braţele
pentru cea mai largă îmbrăţişare...
şi cea mai caldă...şi cea mai înlăcrimată!...
Îmbrăţişarea care schimbă vieţi...pe totdeauna...
Astăzi Cuvântul tace...doar câte o şoaptă de iubire se aude...,,Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!"...
Astăzi Cuvântul tace...dar STRIGĂ IUBIREA RĂSTIGNITĂ...
strigă atât de puternic încât ecoul acesta răsună repetat în inimile golite de ,,eu"...pentru o umplere cu Hristos...
Astăzi vreau să învăţ să tac, pentru că vreau, Doamne, să vorbeşti Tu...doar Tu...doar Tu să foloseşti inima mea şi gura mea din clipa în care le vei înnoi după chipul Iubirii Tale Sfinte... pe totdeauna...
Fără Tine, cuvintele mele sunt slabe...şi goale...şi triste...
Doar ecoul Cuvintelor Tale vor mai răzbate lin, ca o adiere divină...de la o inimă la alta...inimi însetate de Lumină, mergând prin ,,noapte", căutând Lumina...urcând Calvarul împreună...aşteptând INVIEREA...
...şi dacă azi ar trebui să spun ceva, aş vrea să spun:
,,Te iubesc , Doamne, şi îţi mulţumesc!
Te iubesc, soţul meu, şi copilul meu!...
Te iubesc fratele meu şi sora mea!...
Vă iubesc, prieteni ai mei!...
Vă iubesc, vrăjmaşi ai mei, cu iubirea Lui...a mea e prea slabă...
Vino , Doamne, în inima mea cu iubirea Ta sfântă!!!
PS. Iertare că nu are legătruă cu postarea...
Trimiteți un comentariu