Odată m-am rătăcit printre fluturi... Mai târziu s-au rătăcit şi ei . I-am căutat dar...nu mai erau. Doar i-am simţit. Am alergat într-acolo. Am vrut să le dau drumul. Ei se zbăteau în interiorul meu. Odată, mi-am pierdut sentimentele pe drum...de iubire, de ură, de bucurie sau tristeţe... M-am întors din drumul meu. Doream să le găsesc! Eram un recipient golit de sentimente. Doar blânzii fluturi se zbăteau cerşind eliberarea... În lada prăfuită a minţii mele am descoperit cheiţa... Ivărul scârţâia de oboseală... Soarele meu şi-a aruncat vre-o două raze calde, şi iată... roiuri se îmbrăţişează cu blândul zefir. Au început să-mi crească aripi... ...de fluture!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu