"Până când moartea ne va despărţi"

Câte cupluri fericite n-au rostit aceste cuvinte în ziua nunţii lor fără să se gândească nici un minut măcar, că într-o zi moartea i-ar putea despărţi! Din nefericire, uneori vârsta înaintată, alteori boala sau accidentele pot pune capăt vieţii fiinţei iubite, lăsându-l pe celălalt partener pradă singurătăţii şi durerii profunde. A fost şi cazul unei colege căreia nu de mult moartea i-a luat jumătatea. Azi am stat puţin de vorbă şi am realizat cum povara singurătăţii i-a încovoiat sufletul. " Este foarte greu să faci faţă pierderii celui cu care ai împărţit totul", mi-a spus..." durerea este sfâşietoare... parcă m-ar fi tăiat cineva în două..." M-a lăsat mută cu ochii în lacrimi. Jumătatea ei trăise doar patruzeci şi doi ani.

Avem timp

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.

Octavian Paller

Te iubesc primăvara, când îmbrăţişaţi mângâiem ghioceii din priviri.
Te iubesc vara, când alergăm prin ploaie sorbind din nectarul iubirii, îmbrăţişaţi de mireasma trandafirilor.
Şi toamna te iubesc, când mână-n mână ne plimbăm pe covorul multicolor al frunzelor.
Te iubeşte copilul din mine când îmi zâmbeşti, te iubeşte femeia din mine când stau în braţele tale sorbind nectarul iubirii, te iubeşte fiinţa-mi întreagă când frunzele rubinii agale coboară ...
Te voi iubi şi-atunci când ninsorile din iarna vieţii ne vor acoperii firele de păr, când mână-n mână ne vom bucura de jocul nepoţeilor în primăvara vieţii lor...

Muguri...

La temelia casei am plantat speranţe... Credeam că va mai dura până să rodească, dar nu! Nici n-am băgat de seamă cum mugurii au pleznit împrăştiind miros de viaţă. Cântecul dimineţii se înalţă precum aburul din pământul reavăn... Atât cântul cât şi aburul din pământ au miros intens de viaţă. Şoaptele vrăbiuţelor mă vrăjesc...când nu e soare să-i simt mângâierea razelor , picăturile de ploaie se preling cu tunete de viaţă. Îmi simt trupul încolăcit...împresurat ... Viaţa a prins viaţă şi-apoi a început să graviteze în jurul gândului meu!

8 MAI

- Care cuvânt îţi place mai mult: soţie sau amantă?
-Soţie-i-am răspuns.
8 Mai 1986. Ofiţerul stării civile. N-am invitat multă lume dar holul s-a umplut până la refuz. Simţeam că plutesc... Până atunci nu mai avusem atâtea flori... le-au aşternut ca pe-un covor la picioarele noastre. Eram atât de fericită! Îmi venea să sărut fiecare petală....
-Cât timp mă vei iubi aşa? Credeam că va dura un an, poate doi...
-Toată viaţa!- mi-a răspuns. A fost mai greu la început. Cu timpul însă, rotiţele angrenajului numit " căsnicie " au început să funcţioneze la cele mai înalte standarde chiar dacă la început se mai auzea din când în când câte un scârţâit.

Zbor întrerupt...

Azi, în incercarea mea de a zbura în înalt, mi-am frânt aripa sufletului. Nu doream să mă agăţ în ciulinii amărăciunilor, dar oricât am încercat să-i evit, ei s-au întins insistent reuşind să mă sfâşie. Picături sângerii au lăsat dâre pe cerul vieţii... Mi-am zis: n-am să mai zbor...dar tu, m-ai ridicat, m-ai luat în braţele tale, mi-ai mângâiat aripa frântă încălzind-o la pieptu-ţi. M-am cuibărit la pieptul tău...suflarea-ţi caldă mi-a încălzit aripa dându-mi curaj... Mi-ai spus - "Ai încercat să zbori prea sus. Tu nu trebuie să zbori. Tu trebuie doar să cânţi. Să cânţi şi să îmi încânţi mie înaltul!"

"Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta. A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul." V. Hugo

Bucuriile vieţii...

Moment de linişte profundă. Desigur, în amalgamul vieţii puteam să mă opresc la tristeţi pentru că se găsesc mereu, la orice pas.
Dar de ce să mă opresc la buruieni? De ce să nu văd planta care creşte? Aşa că: -Go!- mi-am zis.
Şi iată-mă, căutând bucuriile vieţii, micile bucurii care m-au întâmpinat azi: Lalelele galbene din vaza cu motive chinezeşti, mirosul de cafea proaspătă, pisicuţa (Lina), somnul liniştit al copiilor noştri, liliacul înflorit de la poarta casei, maşina parcată corect ( fusese băietul nostru cu ea şi are doar de o săptămână dreptul de a conduce), căldura cu care dragul meu mă privea în drum spre locul de muncă, muzica bună pe care o ascult în acest moment...şi ziua abia a început!