Ne-a atras ca un magnet.Au fugit in goana mare spre el.Era micut si jucaus.
Am simtit o durere puternica in piept.Tocmai primisem o lovitura .Nu era de la Husky.M-a lovit o masina in timp ce ma indreptam spre cusca acelui caine dragalas.M-am strecurat printre scuzele femeii de la volan si avalansa de multime,apoi, am inceput sa plang. Am depins de o fractiune de secunda.
Sufar de anxietate de sapte ani, timp in care zi cu zi ma chinuia teama de moarte. Si cand te gandesti ca poate dura doar o clipa...
Trebuie sa va marturisesc, ca in acel moment,m-am simtit aproape de vindecare.
Mi-am dat seama ca, e mai mare chinul fobiei, decat moartea. Si in timp ce moartea nu depinde de noi,putem controla atat anxietatea cat si caracteristicile ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu