La mare

Plec la mare!
Mâne, prima zi din a celei de-a doua părţi a concediului meu de odihnă va fi şi ziua în care voi călători.
23 de ore cu trenul.
Aş vrea să pot lăsa aici toate îngrijorările mele. Asta însă, nu este cu putinţă. Nici dacă m-aş duce în insula Bau Bau, nu m-ar părăsi. Fac parte din viaţa mea. Mă culc cu ele, şi sunt primele care-mi urează: "Neaţa stăpână!"
Nu voi răspunde la salut!
Vreau să mă bucur de aceste zile!
Vreau să admir răsăritul în fiecare dimineaţă, vreau să îmbrăţişez fiecare val care-mi va ieşi în întâmpinare şi mai vreau să dau bineţe pescăruşilor .
Vreau să ascult cu mai mare atenţie ce-mi spune ea, marea!
Am să-mi fac timp pentru asta.
Apoi, vreau să o rog şi eu ceva. Să treacă un val prin mintea mea, să ia cu el toate îngrijorările care n-au vrut să rămână acasă, şi să le ducă în larg. Iar dacă nu vor vrea să rămână acolo, în larg, atunci valul să se izbească puternic de-o stâncă, şi toate îngrijorările mele să se transforme în minuscule picături!
Nu le mai vreau!
Au stat destul aici! Acolo să rămână pe veci!
Iar când mă voi reântoarce să văd marea, să-i pot mlţumi pentru ajutorul dat.