Au cântat-o poeţii! Pe marginea ei s-au născut proverbe care să-i scoată în evidenţă valoarea. Am spicuit câteva:
"Dragostea nu alege firul de iarbă pe care cade".
"Dragostea iartă greşelile, ura exagerează slăbiciunile".
"Dragostea ascunde urâţenia".
"Dragostea este mai puternică decât un uriaş".
"Cel iubit este întotdeauna frumos".
"Dragostea nu piere niciodată" încheie un verset biblic drag mie.
Dragostea noastră va pieri? Haideţi să ne punem dragostea sub "lupă"! Cum este ea? Vindecă? Uneşte? Se arată ea prin fapte neegoiste? Are o motivaţie curată?
În cercetările mele despre dragoste am găsit un citat anonim care îndeamnă la reflecţie: "Dreptatea fără dragoste ne face duri. Credinţa fără dragoste ne face fanatici. Puterea fără dragoste ne face brutali. datoria fără dragoste ne face încăpăţânaţi. Ordinea fără dragoste ne face meschini."
Atunci ce vom face?
Vom trăi doar pentru reguli riscând să cădem în capcana lipsei de iubire, sau ne vom lăsa îmbrăţişaţi de calde sentimente, umilinţă, blândeţe si răbdare?
Va pieri dragostea noastră?