A iubi înseamnă a ierta, dar oare a ierta înseamnă a iubi? Putem să trecem oare cu uşurătate peste resentimente, orgolii sau greşeli? Putem oare să iertăm cu adevărat? Simţim că ni se face o nedreptate atunci când greşind nu ni se mai acordă o şansă dar noi la rândul nostru putem ierta? De ce ni se pare greu să iertăm dar aşteptăm iertare? Cine dintre noi nu a simţit durerea provocată de o nedreptate? Probabil că cineva în care am avut încredere a divulgat un secret . Poate că remarcele necugetate făcute de un prieten apropiat ne-au rănit "iremediabil" Ori poate că un tratament dur din partea unei persoane pe care o iubeam sau în care aveam încredere ne-a făcut răni adânci. Când au loc asemenea lucruri, probabil că reacţia noastră naturală este să ne supărăm. Am putea fi înclinaţi să nu mai vorbim cu persoana care ne-a jignit, evitând-o, dacă este posibil, cu desăvârşire. Uneori, poate trăim cu impresia că iertând, facem o favoare celui pe care îl iertăm. Nutrind însă resentimente, sfârşim prin a ne răni singuri. Evident, faptul de a-i ierta pe alţii când greşesc împotriva noastră nu înseamnă a tolera sau a minimaliza ceea ce au făcut şi nici nu înseamnă a-i lăsa să profite de noi. Nu vom putea niciodată să iertăm pe deplin .
Următoarea cugetare m-a pus pe gânduri şi m-a îndemnat la acţiune: "Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cei care te-au insultat” -Napoleon Bonaparte
8 comentarii:
A ierta inseamna a oferi celuilalt ocazia de a mai gresi o data?
Nu cred! Nu cred că trebuie să-i oferim această ocazie. Doar că ajută în a te împăca cu tine însuţi.
Cred ca putem ierta doar atunci cand ranile nu mai dor. Iertarea tine deci si de capacitatea noastra de a ne vindeca, de a deveni imuni la rautatea altora. Numai ganduri bune :).
fly2sky,eu cred că imunitatea nu se dobândeşte de la sine. Când rănile nu dor rămâne amintirea...dar totuşi, putem ierta.
Da, putem ierta,dar in timp si incercam sa uitam raul care ne-a fost provocat. Probabil fiecare din noi facem un rau cuiva, chiar si involuntar , de aceea trebuie sa invatam sa iertam. Pt linistea sufletului nostru .
Praf de Stele, perfect de acord!
Sigur toti gresim in viata dar,
cand indiferenta fata de semenul tau
duce la moartea acestuia si pe deasupra el are numai 25 de ani si este singura mangaiere a unei mame ,
poti sa ierti?
Sau cand un tata timp de multi ani nu cinsteste memoria unicului fiu poti sa ierti?
Lilu, sunt întrebări ale căror fapte sigur au produs hăuri adânci în sufletul tău. Dar oare păstrând amărăciunea în suflet putem schimba din tot ce-a fost? Ajută la ceva resentimentele? Sau ne vor îmblolnăvi în timp, poate iremediabil, timp în care poate cineva are nevoie de noi...
Trimiteți un comentariu