"Vorba-i de argint, tăcerea e de aur".
Aşa spune un vechi proverb de origine orientală.
Este o dovadă de prudenţă să ne păzim buzele în preajma celor răi. Flecăreli răutăcioase, criticarea pe la spate, cuvinte înţepătoare , murmur şi tânguieli, sau linguşiri în scopul obţinerii unui avantaj personal...
Este o adevărată luptă în a folosi vorbirea în mod constructiv când mereu eşti înconjurat de oameni care o folosesc în modul sau pentru scopul menţionat mai sus.
Pornim cu intenţii bune în a purta un dialog şi ne trezim flecărind, aruncând cuvinte negândite pentru care mai târziu regretăm. Ar fi extraordinar să putem fi atenţi cum ne folosim de vorbire, acel fir magic care leagă prieteni şi uneşte familii... prietenii de-o viaţă au fost distruse de remarci necugetate.
Vorbele crude au rănit sentimente.
Conversaţiile pe care le avem consolidează prietenii, clarifică neânţelegeri sau îmbogăţesc viaţa.
Ce mare comoară se pierde când, din cauza unui accident vascular -de exemplu, o persoană dragă nouă nu mai poate vorbi inteligibil!
Cât timp se mai poate, să vindecăm şi să zidim, nu să rănim şi să dărâmăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu