luni, 11 aprilie 2011

Din nou despre prietenie


Prietenii pe care îi avem fie ne ajută să fim mulţumiţi, fie sădesc în noi sentimente de nemulţumire.
Atitudinea lor şi conversaţiile pe care le purtăm cu ei ne influenţează modul în care privim viaţa.
Dar ce prieten sunt eu?
Ajut pe alţii să fie mulţumiţi?
Sădesc sentimente de nemulţumire în inimile celor pe care vreau să mi-i ţin alături?

În compania oamenilor veşnic nemulţumiţi este greu să rămânem mulţumiţi.
E vorba de ei, de noi, de tine şi depinde în totalitate de ei, de noi, de tine...
E greu să nu ne plângem soarta la fel cum nu este uşor să nu fim influenţaţi de soarta celor de lângă noi.
O bună comunicare este viaţa unei prietenii.
Un dialog este eficient când preţuim părerea celuilalt, şi nu ezităm să dăm sfaturi dacă este necesar.

Când ai un prieten apropiat cu care să împărtăşeşti ce ţi se întâmplă, viaţa devine frumoasă.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Prietenia e un magnet,trebuie sa fii mai tare decat fierul ca sa i te impotrivesti!

Lucia spunea...

Nici nu e cazul să i te-mpotriveti, Anonim, dimpotrivă... dacă nu e reciprocă nu se numeşte prietenie.