Vom face faţă?

Stresul în sine nu e ceva rău.
El ne poate pregăti pentru a depăşi o situaţie critică.
Când ne este ameninţată viaţa, stresul ne determină să realizăm lucruri de care nu am fi crezut că suntem în stare.
În plus, când trebuie să ne achităm de o sarcină importantă, stresul poate genera creşterea nivelului de adrenalină în corp, iar astfel reuşim să ne achităm la timp de ea.
Probleme apar însă când stresul este continuu, iar corpul nostru nu se mai poate relaxa. Uneori avem impresia că am ajuns la capătul puterilor.
Simţim stresul ca pe o ameninţare. În astfel de situaţii ce-i de făcut?
Ritmul trepidant al vieţii aduce cu sine stres, iar noi nu avem altceva de făcut decât să ne facem bunul obicei de a lupta zilnic cu el.
Numai de noi depinde dacă vom permite stresului să ne invadeze existenţa.
Ca într-un incendiu. Ne va fi mai uşor să stingem un foc mic decât un incendiu scăpat de sub control.
Lăsat să se acumuleze, stresul ne va incendia mintea şi poate că vom avea nevoie de "ajutoare" pentru a scăpa de flăcările lui arzătoare.
O bună comunicare cu cei apropiaţi, umorul, plăcerea de a privi pasărea-n zbor sau mugurii ce-nvie primăvara, să fim buni şi blânzi, să iertăm şi să iubim... Dar nu în ultimul rând să dăruim!