O X

În vremuri de răstrişte pentru mine o veche şi bună cunoştinţă îmi spunea:

" Râde! Nu poţi să râzi? Atunci fă pur şi simplu un exerciţiu facial. Rosteşte O X".
Mi-a mers. Muşchii feţei s-au pus în mişcare şi creierul a crezut pur şi simplu că zâmbesc.
Nu peste multă vreme m-am trezit râzând de-a binelea. M-am gândit la vorba aceea de demult "a face haz de necaz".

Înţelepţii noştri ştiau ei ce ştiau.

Nu existau cabinete de consiliere psihologică, dar dintotdeauna se ştia că o porţie zdravănă de râs face mult bine.
Sunt multe explicaţii ştiinţifice pe marginea acestui subiect. Nu m-am străduit niciodată să le pătrund. Ştiu doar că un "O X" rostit la momentul oportun îmi permite să nu mă mai iau chiar aşa de mult în serios, şi astfel, trec mai uşor peste încercări.

"Dacă viaţa e o călătorie scurtă, trebuie să încercăm să o facem la clasa întâi" Philippe Noiret

Afară-i Toamnă

Curând, se vor auri a toamnă pădurile.

Alaiurile frunzelor ruginii îşi vor începe dansul, apoi se vor aşeza covor la picioarele Reginei Toamna.

Da! Toamna are o altă aromă. Aromă de dragoste şi aburi de cafea...

Lacrimile lui Septembrie udă pământul...

Nu se mai aude trilul privighetorii dar este o desfătare să vezi cum Toamna îşi aranjează foşnitoarea rochie din frunze.


Când eram copil, toamna pentru mine era începutul. Aşa a rămas şi acum. Când vine toamna, pentru mine se deschide o altă carte.
Îmi place Eminescu,iar dacă doriţi, citiţi cu mine:

Afară-i toamnă, frunza ‘mprăştiată,
Iar vântul svârlă ‘n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N’ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;
De odat’aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii