sâmbătă, 23 aprilie 2011

Îţi place să fi singur?



Mi-am pus deseori această întrebare în ultima vreme cu atât mai mult cu cât sfaturile aşa zişilor binevoitori îndemnau la un anumit gen de asociere.

La ce duce singurătatea?

Am profitat de această perioadă pe care am petrecut-o doar cu mine şi de data aceasta mi-a fost benefică.
Am avut nevoie de timp să chibzuiesc şi să reflectez. Să-mi verific propria-mi fiinţă până în cel mai adânc ungher.

A fost o perioadă care m-a ajutat să mă regăsesc. De mult mă pierdusem pe drum...

Am avut nevoie de timp pentru a-mi regăsi drumul.
Am redobândit o facultate de gândire clară şi un echilibru sufletesc.
Am redescoperit o comoară care zăcea ascunsă într-un colţişor de suflet..am redescoperit puncte de vedere, dorinţe şi sentimente...

Deci singurătatea nu este mereu dăunătoare! Uneori, este chiar benefică.

marți, 12 aprilie 2011

Călătoria


Ne place să călătorim!

Dacă rulăm pe o autostradă, de exemplu, drumul poate fi atăt de lin încăt poţi şi filozofa-vorba celui mai bun prieten al meu.


La fel şi cu viaţa...
Dacă viaţa e o călătorie, drumul pe care rulează trebuie să fie lin şi bine semnalizat pentru a nu pierde plăcerea de a călători.
Uneori însă, este necesar să mai schimbăm viteza. Ni se impune asta!

Boala, bătrâneţea sau poate un eveniment mai mult sau mai puţin plăcut pot determina viteza cu care ne deplasăm.
Probabil chiar şi unele denivelări.(Doamne ce obositoare a fost călătoria pe A1 undeva în Italia nu demult pe o autostradă în plin proces de reparaţii, dar cât de frumoşi erau munţii de-o parte şi de alta)!

Îmi amintesc de-o experienţă citită recent, a unei doamne care fusese deportată în Siberia cândva. "Mulţumesc oficialităţilor că mi-a oferit posibilitatea să văd frumoşii munţi. Niciodată nu aş fi avut bani pentru aşa ceva"!
Ea a călătorit. A schimbat viteza dar s-a bucurat de călătorie.

Nu este cazul mereu să punem mâna pe "schimbător"! Uneori drumul e atât de lin...

Evident, nu trebuie nici să ne lăsăm absorbiţi de fineţea drumului pe care rulăm. Vom "rula" cu viteză prea mare şi astfel putem pierde bucuria călătoriei.

luni, 11 aprilie 2011

Din nou despre prietenie


Prietenii pe care îi avem fie ne ajută să fim mulţumiţi, fie sădesc în noi sentimente de nemulţumire.
Atitudinea lor şi conversaţiile pe care le purtăm cu ei ne influenţează modul în care privim viaţa.
Dar ce prieten sunt eu?
Ajut pe alţii să fie mulţumiţi?
Sădesc sentimente de nemulţumire în inimile celor pe care vreau să mi-i ţin alături?

În compania oamenilor veşnic nemulţumiţi este greu să rămânem mulţumiţi.
E vorba de ei, de noi, de tine şi depinde în totalitate de ei, de noi, de tine...
E greu să nu ne plângem soarta la fel cum nu este uşor să nu fim influenţaţi de soarta celor de lângă noi.
O bună comunicare este viaţa unei prietenii.
Un dialog este eficient când preţuim părerea celuilalt, şi nu ezităm să dăm sfaturi dacă este necesar.

Când ai un prieten apropiat cu care să împărtăşeşti ce ţi se întâmplă, viaţa devine frumoasă.

marți, 5 aprilie 2011

Vom face faţă?

Stresul în sine nu e ceva rău.
El ne poate pregăti pentru a depăşi o situaţie critică.
Când ne este ameninţată viaţa, stresul ne determină să realizăm lucruri de care nu am fi crezut că suntem în stare.
În plus, când trebuie să ne achităm de o sarcină importantă, stresul poate genera creşterea nivelului de adrenalină în corp, iar astfel reuşim să ne achităm la timp de ea.

Probleme apar însă când stresul este continuu, iar corpul nostru nu se mai poate relaxa. Uneori avem impresia că am ajuns la capătul puterilor.
Simţim stresul ca pe o ameninţare. În astfel de situaţii ce-i de făcut?

Ritmul trepidant al vieţii aduce cu sine stres, iar noi nu avem altceva de făcut decât să ne facem bunul obicei de a lupta zilnic cu el.
Numai de noi depinde dacă vom permite stresului să ne invadeze existenţa.
Ca într-un incendiu. Ne va fi mai uşor să stingem un foc mic decât un incendiu scăpat de sub control.
Lăsat să se acumuleze, stresul ne va incendia mintea şi poate că vom avea nevoie de "ajutoare" pentru a scăpa de flăcările lui arzătoare.
O bună comunicare cu cei apropiaţi, umorul, plăcerea de a privi pasărea-n zbor sau mugurii ce-nvie primăvara, să fim buni şi blânzi, să iertăm şi să iubim... Dar nu în ultimul rând să dăruim!