duminică, 29 noiembrie 2009

Despre personalitate


"Adevărata personalitate a unui individ este redată de felul în care tratează o persoană ce nu-i poate oferi nimic în schimb" (Ann Landers)

Uneori cu toate că avem potenţial, situaţii din viaţa noastră nu ne permit să ne exprimăm sau chiar să avem realizări.
Lucruri sau oameni...
Spun oameni, deoarece mulţi dintre noi suntem victimele acelora care au învăţat totul despre frică, dar nu pentru a o combate ci pentru a o folosi în realizarea scopurilor lor prin manipulare.
Apoi mai există şi pericolul de a ne compara cu alţii, lucru care ne va face nefericiţi, deoarece nici odată nu vom putea fi identici, ori vieţile noastre să fie la fel şi aşa,personalitatea va fi clădită după tiparul persoanei cu care ne comparăm, cu toate că în felul acesta nu suntem noi înşine.
Alţii îşi clădesc personalitatea în jurul altor persoane, subminându-le, luând de la ele tot ce se poate folosi, dar în acelaşi timp dând de înţeles că ei sunt protectorii, şi lor li se datorează totul.
Contează apoi grupul cu care ne asociem.
Este bârfa un fapt care uneşte acel grup?
Vei fi antrenat la bârfă subtil, fără să realizezi cum vei aluneca pe panta discuţiilor distructive. Acest lucru te va dărâma. Îţi va coroda personalitatea.
Atunci care ar putea fi lucrurile care să ne facă unici în lume?
Poate darurile pe care la avem înnăscute-sunt numai ale noastre!
Capacitatea de a realiza legături durabile... puterea de a oferi iubire necondiţionată... să ne educăm şi să educăm, să creăm pentru alţii, pentru a-i bucura, pentru a vedea un licăr de încântare în ochii lor, dar să nu ne semnăm creaţia.
Poate de la aceasta vine satisfacţia şi împlinirea noastră!

vineri, 20 noiembrie 2009


Te confrunţi cu încercări? te simţi uneori descurajat şi incapabil să le faci faţă? Ai uneori impresia că nimeni nu s-a mai confruntat cu o problemă ca a ta şi că nu există nici o soluţie?
Nu eşti singurul!
Recent am trecut prin astfel de frământări.
Ce facem atunci când credem că nu mai există nici o ieşire?
Cineva spunea: " Când Dumnezeu închide o uşă, deschide o fereastră".
La început te zbaţi ca o pasăre prinsă în laţ şi închisă în colivie. Cauţi fereastra! Pare să nu existe nici un locşor pe unde să ieşi. Şti că există dar nici n-ai habar unde ar putea fi. Deşi e chiar lângă tine eşti incapabil să o vezi...
Deschid Biblia! Iacov 1:2 îmi spune: " fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări".
Felurite...adică multe şi variate-îmi spun...
Tot despre felurite încercări îmi vorbeşte şi Petru în întâia sa carte.
Apoi zăresc fereastra!
"Fiecare din voi să slujească după darul pe care l-a primit.
Fiecare din voi...adică mai mulţi...sau toţi? deci şi eu?
Slujitorii lui Dumnezeu o sursă de încurajare, deci...Păstorii creştini de asemenea.
Care este deci darul lui Dumnezeu prin care putem deschide ferestre sufletelor noastre zbuciumate ? Îmi stăruie în minte: " Eu plec, dar vă voi trimite un mângâietor..." Harul său, este mereu disponibil. Condiţia: să-l cerem stăruitor, căci Tatăl nostru este dispus să ni-l ofere. Apoi, manifestând roadele sale, vom fi întotdeauna pregătiţi să încurajăm. Fiecare pe celălalt prin darul care i-a fost încredinţat.
Un lucru este sigur: Indiferent de natura încercării, va exista întotdeauna o expresie a harului care să i se potrivească. Indiferent de felul ispitelor şi încercărilor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne sprijină în modul potrivit la timpul potrivit. Totul este ca noi să găsim fereastra în locul în care trebuie!

vineri, 13 noiembrie 2009

Îngrijorările interzise!

Aşa să fie oare?
Avem interdicţie la îngrijorări având în vedere faptul că Isus a spus în Predica de pe munte: " De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca,sau ce veţi bea...sau cu ce vă veţi îmbrăca"?
Trăim vremuri tulburi. Vremuri în care, este imposibil să nu ne îngrijorăm. Sănătatea precară, neînţelegerile din familie sau poate greutăţile economice, sunt doar câteva dintre lucrurile care inevitabil produc îngrijorări.
Totul este să nu le permitem să zăbovească prea mult în mintea noastră.
Îngrijorându-ne peste măsură, sănătatea noastră va fi şi mai afectată.
Să privim îngrijorările ca pe nişte păsări care trec prin crengile unui copac. Totul este să nu le permitem să-şi facă cuib.
Să luăm seama la cuvintele înţelepte ale lui Isus: " Nu vă îngrijoraţi niciodată zicând: « Ce vom mânca?» sau « Ce vom bea?» sau « Cu ce ne vom îmbrăca?»"
Apoi, El ne consolează spunând: " Tatăl vostru ceresc ştie de fapt, că aveţi nevoie de aceste lucruri. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra."(Matei: 25-33

miercuri, 11 noiembrie 2009

Sufletul meu e cuprins de-o tristeţe imensă. Nu trebuia să se întâmple aşa. Era atât de tânăr... viaţa i-o luase înainte. Soţia l-a părăsit cu ceva vreme în urmă. A luat copilul, copilul lor, apoi s-a legat de un altul şi au plecat în Canada.
Vorbesc despre el la trecut, deoarece azi dimineaţă a decis să-şi pună capăt zilelor. S-a aruncat în faţa trenului. Ultimul tren din tura de serviciu, ultimul tren din viaţa lui...
Regret nespus!
Oare de ce se sinucid oamenii?