marți, 29 noiembrie 2011

Fericirea deplină...



Ai face din fericire o prioritate în viaţa ta?
Cât de mult luptăm pentru acest lucru?
Facem jurăminte, construim convingeri noi, folositoare sau poate nu...

Construim sisteme de credinţă, balanţe imaginare, între dorinţă şi necesitate...
Necesitatea de a fi fericit şi de-a le oferi şi altora fericire şi dorinţa de a lupta pentru aceasta.

În ce constă fericirea?
Simt că fericirea constă în dobândirea unei păci interioare perfecte.
Doar că pacea interioară şi violenţa nu vor face nicicând casă bună.
În lume am venit fericiţi, aş putea spune. Dar, odată cu trecerea timpului, am observat cum oamenii sunt nefericiţi, apoi am pus nefericirea în legătură cu violenţa şi răul provocat de ei lor înşişi.
Nu putem fi liniştiţi atunci când ne imaginăm crime, hoţii sau violuri, dar am putea să ne ridicăm următorul semn de întrebare:
-Ce ne facem cu foametea, cruzimea, războaiele?
Cred în continuare că omul este responsabil de tot ce se întâmplă. Este responsabil atât de fericirea lui, cât şi de fericirea celui de lângă el.
Cred cu toată puterea că atunci când vom fi conştienţi de responsabilitatea pe care o avem, vom creea omul din noi, omul conştient de partea ce-i revine pentru linişte, fericire şi pace.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Prefer singurătatea...


Prefer singurătatea când prieteniile dor.
Prefer ca ei sau eu să ne pierdem în trecut ... Plecăm sau pleacă, rămânem sau rămân...greşim noi sau poate ei greşesc...
"A fost odată ..."
Dar povestea reînvie cu alţi eroi în roluri principale sau poate continuă dacă oarecum pe cărări mărăcinoase recunoaştem foşnetul paşilor celor ce i-am crezut pierduţi....
Îi numim prieteni adevăraţi.
Puţini dar există...

Cu ei împreună învăţăm zborul şi dacă se-ntâmplă ca zborul să fie întrerupt ne atenuăm căderile.
Nu merită să-i căutăm în trecut pe cei ce i-am crezut dar n-au fost niciodată, dar merită să ne uităm în jurul nostru...mereu vom găsi o mână întinsă gata să ne ajute să trecem puntea suspinelor fără a suferi prea mult.