"O zi în care n-ai făcut nimic e-o zi pierdută, o zi în care n-ai făcut nimic e ca o plută...". Îmi amintesc vag aceste versuri dintr-un cântecel al copilăriei mele.
Nici atunci şi nici acum nu am înţeles prea bine ce înseamnă a nu face nimic.
Întrebare banală dar folosită destul de des: "Ce ai făcut azi?" De obicei răspunsurile curg : "Păi, m-am trezit, am făcut cafeaua, apoi, apoi, apoi ... ...apoi spre seară, frântă de oboseală, am adormit imediat".
Înseamnă asta oare că nu am făcut nimic?
Sau ar putea să însemne că nu am făcut nimic important care să dureze!
Întrebarea este: care sunt lucrurile durabile ale vieţii?
Când am învăţat acest cântecel, credeam că dacă din cosiţele unui ştiulete am împletit codiţe, ba am şi aranjat pănujiile în aşa fel încât ţinuta să fie impecabilă, am făcut ceva.
Am mai făcut ceva când am strâns ouăle din cuibar şi le-am dus în casă ori am cules iarbă la iepuri...
Am fost învăţată atunci, prin vorbe sau gesturi, că doar atunci faci "ceva" când produci. Dar câtă lume îşi aminteşte de ce ai făcut tu atunci?
Am mai învăţat ceva: seara când lumea se străduia să adoarmă şi eu citeam la lampa cu petrol a nu ştiu câta carte scoasă de la Biblioteca Comunală, pe rând, mama sau tata strigau:
"Culcă-te odată! Nu mai pierde vremea!"
Acum mă gândesc: să fie vremea un lucru pierdut? Pentru unii da! Dar pentru mine,categoric, acel timp era un bun câştigat!
Viaţa mi-a oferit posibilitatea să fac atât lucruri aşa zis durabile( mai târziu am constatat că ceea ce omul crede la un moment dat "durabil" se poate pierde într-o clipită),cât şi unele lucruri pe care mulţi le ignoră, dar care pot rămâne veşnic.
Însă un lucru care mi-a reţinut atenţia a fost acela că lucrurile care rămân cu adevărat durabile sunt numai lucrurile care izvorăsc din iubirea pentru oameni!
7 comentarii:
,,lucrurile care rămân cu adevărat durabile sunt numai lucrurile care izvorăsc din iubirea pentru oameni!"
Da, Lucia, ai dreptate...fiindcă iubirea se multiplică prin oameni: dacă noi o oferim la măcar 10 persoane zilnic, şi ei vor face la fel, şi iată că într-o zi vor fi cel puţin zece oameni fericiţi...Şi apoi dacă şi ei vor face la fel, acest lucru se va prelungi zile, şi săptămâni şi ani...
Apoi, mai ştim că prin iubire ne adunăm comori în Cer, comori durabile pe care nu le mănâncă molia, nu ruginesc...
Lucia, citesc cu aşa mare drag gândurile tale!
Mulţumesc pentru ele!
durabil,nu inseamna neaparat vesnic,dar,indiferent in ce unitate de timp masuram un lucru,daca e facut cu dragoste,daca e pozitiv,daca nu murdareste sau lezeaza,atunci merita sa-l facem indiferent cat va dura.
Seara, la culcare analizez cele făcute de mine peste zi.
De fiecare dată trag linie și îmi place să constat că am realizat cam tot ceea ce mi-am propus.
Nu îmi place să treacă timpul pe lângă mine...
O zi divină!
Lucia, iată aici şi răspunsul meu la studiul biblic de ieri, la ultimul comentariu : ) ...Mi se pare normal ca, dacă tot v-am provocat la unele răspunsuri, să răspund şi eu...Am făcut-o mai târziu...motive obiective...Te aştept şi lunea viitoare cu mare drag!
< Frunză verde cât un mânz
astăzi m-am trezit la prânz > ...
unde te afli ( fiecare in domeniul lui) - sa se poate face distinctia intre meserias si carpaci, pe deasupra ingerul cu aripa ...
Aici la dv. am gasit lucruri interesante. Sx fie bine !
Cine canta melodia cu "o zi in care n-ai facut nimic" ?
Tks
Sorin, sincer, nu ştiu cine a cântat-o dar eram pe la grădi când am auzit-o prima dată...
Trimiteți un comentariu