"Îndoaie-te ca salcia; nu rezista ca stejarul"-am citit dăunăzi într-o carte.
Am învăţat pe propria-mi piele că acesta nu poate fi decât un sfat bun.
De ce? Ce se întâmplă dacă refuzăm să ne îndoim ca salcia? Ce se întâmplă dacă opunem rezistenţă şocurilor vieţii?
Este foarte adevărat, e greu să dobândim elasticitate, dar prin eforturi susţinute reuşita este asigurată.
Când m-am încăpăţânat să "rezist" asemeni stejarului am dobândit un plus de tensiuni şi îngrijorare.
Fiecare rămurea din făptura mea se afla sub povara acestor tensiuni.
Mai târziu, dar din fericire nu prea târziu, mi-am dat seama că este mai benefic să-mi aplec ramurile cu graţie, decât să mă prăbuşesc sub propria-mi greutate din pricina mândriei stejarului din mine.
Am învăţat că trebuie să mă aplec dacă e cazul.
Am învăţat că trebuie să-mi îndoi crengile dacă nu vreau să fie frânte de furtunile inevitabile ale vieţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu