Trăieşte în zonele stâncoase şi în permanenţă este urmărit de prădători.
Dar este oare şi prins? De foarte puţine ori! De ce? Pentrucă are o acuitate vizuală extraordinară, fapt ce îl ajută să se ferească de prădători. Cum sesizează vreo primejdie, se şi ascunde în găurile şi crăpăturile stâncilor.
În plus, aparţine unui grup foarte bine definit. În interiorul acestui grup, viezurele de stâncă se bucură atât de protecţie cât şi de căldură pe timp de iarnă.
Ce învăţăm de la el?
Să remarcăm că datorită bunei sale vederi nu cade în gheara răpitorilor. Deci, să ne dezvoltăm " vederea noastră" , pentru a putea recunoaşte răpitorii care ne ameninţă existenţă.
După cum am remarcat, acest animăluţ mic, aparţine unui grup protector.
Aparţinem şi noi oare unui grup unde putem găsi căldură, ocrotire şi unitate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu