joi, 7 ianuarie 2010

Of Doamne!


Uneori viaţa ni se pare un lung şir de obstacole... Pentru mine bunăoară, un "hop" a trecut de curând. Ce fericită am fost! Credeam că s-a terminat. Dar vezi' de treabă...n-avea cum! Încet- încet, în timp ce dispar una câte una, apar una câte una temerile. Un lung şir de temeri...să nu trec pe lângă locul unde am leşinat că poate voi mai leşina din nou, să nu cumva să-mi bată inima prea tare că...cine ştie ce, să nu mi se înfunde vre-o ureche că musai am tensiunea mare, etc, etc. Ştiu ce sunt toate acestea. M-am mai confruntat cu panica. Pe vremuri atacul de panică făcea parte din viaţa mea. Numai că atunci, luam pastiluţa şi ...gata. Acum nu mai vreau nici o pastilă. Pur şi simplu NU MAI VREAU! Azi am citit despre "evitare" un element al unui cerc vicios, de care sper să scap curând.

9 comentarii:

Ana-Maria spunea...

Iti doresc sa reusesti si sa scapi de panica...nu stiu daca vei reusit de tot , insa sa sti sa o stapanesti si sa o invingi!Bafta!

Anonim spunea...

Cel mai bine ar fi sa va gasiti fel si fel de avivitati. Nu mai lasati gandurile nehgative sa va conduca viata. Totul este la nivel mental, si sunt sigura ca si dvs. stiti asta!
Numai bine va doresc!

Anonim spunea...

Atacul de panica se tine in frau dar nu se dizolva complet din viata celor care sufera de asa ceva.Nu cu mult timp in urma, aveam si eu asemenea atacuri de panica dar le-am inhibat prin puterea vointei.Cand simt ca ma apuca imi spun interior ca totul va fi bine, ma gandesc la lucruri placute si imi tin in frau panica ce altfle m-ar dobari.Succes si numai bine !

kis spunea...

Psalmii 50:15 Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

Orry spunea...

bafta multa! Toata treaba cu panica asta sta in autocontrol. AM suferit de atac de panica pana intr-o zi cand m-a doborat si am ajuns de urgenta cu ambulanta la cel mai apropiat spital. Ma sufocam, tahicardie, hipertensiune arteriala, lipotimie etc ...
Sti cu ce ma tratat medicul de garda?! Cu o mustureala zdravana si o tableta de distonoclam!
A doua zi mi-a explicat ca toata simtomatologia cu care ajunsesem la spital fusesera imaginare ... si cu un autocontrol sanatos nu voi mai fi nevoita sa trec niciodata prin experienta anterioara!
A avut dreptate!

Praf de Stele spunea...

Iti doresc sa reusesti sa treci peste toate necazurile. Gandeste-te ca dupa fiecare nor vine si soare si ca acolo sus cineva te iubeste si toate au o rezolvare.

Lucia spunea...

Mă simt mult mai bine citind comentariile voastre.
Cred că voi reuşi să fac şi eu faţă. Doar că mai încet. Un lucru este cert: NU MAI VREAU NICI UN MEDICAMENT!

Miriam spunea...

La Pieptul Tatălui ceresc, panica e doar o amintire...
Poate te uiţi în urmă şi vezi un singur rând de urme crezând că eşti singură....dar nu e aşa...Sunt urmele Lui ce te duce pe braţe...
Lucia, lasă copilul din tine să se cuibărească în braţul Lui!

Lucia spunea...

Mariana!
O îmbrăţişare caldă de la mine!