Sub corole de trandafiri răsfirate-n bolte, trec îmbrăţişate gândurile noastre...
Nu pot să nu mă-ntreb : -Oare n-ai obosit alergând încoace şi încolo în mintea mea întreaga zi? -Oare n-ai ostenit alergând în fiecare cămăruţă a inimii mele din zori până-n noapte să alungi umbrele tristeţii?
Fericirea a intrat in viaţa mea o data cu tine, cu miresme de tei.
Eşti raza se soare ce-mi încălzeşte dimineţile. Eşti raza de lună ce -mi veghează nopţile. Eşti pastelul culorilor din lacrimile ploii... Eşti ochiul ce veghează asupra sufletului meu...ochiul deschis, ce nu permite întunericului să pătrundă...
Sub ramuri de tei trec îmbrăţişate visele noastre...
"Şi mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori... Ieşi, copile cu părul bălai, afară şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea. Şi vremea se îndrepta după râsul meu". Ion Creangă Fragment ce mi-a marcat copilăria. Poveştile lui Creangă mi-au marcat copilăria, de altfel.
Îmi plăcea atât de mult Creangă, încât uneori săream şi eu într-un picior în apă strigând "auraş, păcuraş, scoate apa din urechi, că ţi-oi da parale vechi"...
Îmi amintesc acum cu umor, dar atunci n-am înţeles de ce mama nu ştie:- Curăţa cartofi. Eu o priveam şi mă trezesc vorbind de una singură:" Mamă, bate-mă, ucide-mă, spânzură-mă, fă ce ştii cu mine; numai dă-mi ceva de mâncare, că mor de foame!"
Ea a lăsat cuţitul din mână şi mi-a tras o mamă de bătaie că-mi amintesc şi-n ziua de azi de ea. Amintirile lui Creangă mi-au marcat copilăria.
