Sub corole de trandafiri răsfirate-n bolte, trec îmbrăţişate gândurile noastre...

Nu pot să nu mă-ntreb :
-Oare n-ai obosit alergând încoace şi încolo în mintea mea întreaga zi?
-Oare n-ai ostenit alergând în fiecare cămăruţă a inimii mele din zori până-n noapte să alungi umbrele tristeţii?

Fericirea a intrat in viaţa mea o data cu tine, cu miresme de tei.

Eşti raza se soare ce-mi încălzeşte dimineţile. Eşti raza de lună ce -mi veghează nopţile.
Eşti pastelul culorilor din lacrimile ploii...
Eşti ochiul ce veghează asupra sufletului meu...ochiul deschis, ce nu permite întunericului să pătrundă...

Sub ramuri de tei trec îmbrăţişate visele noastre...