luni, 4 octombrie 2010

Prieten?


N-am mai avut timp pentru mine.

Aproape n-am avut timp să trăiesc...

Timpul...acest duşman! Sau prieten să fie?

Poate prieten, dacă mă gândesc la momentele dificile din viaţa mea, când după lungi tristeţi a ajutat la vindecarea sufletului.


Prietenul meu...
Dacă e prietenul meu atunci orice încercare de a lupta cu el n-are sorţi de izbândă.

De ce să incetinesc zile, luni şi ani?

Îl voi transforma pe nesimţite într-un duşman ce-mi va devora fiinţa îmbâtrânind-o...


Cu toţii avem aceeaşi cantitate de timp într-o zi.

Atunci cum se face că unii l-au luat drept aliat şi alţii îl consideră cel mai feroce duşman?


Noi vom alege cum să-l trăim! Noi ne vom stabili relaţiile cu el!

Ceea ce vom alege va determina viitorul, oportunităţile, sentimentele sau posibilele regrete. Modul în care-l vom utiliza va determina şi relaţiile dintre noi şi el.

Prieten sau duşman?

6 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Sunt foarte interesante și neliniștitoare întrebările tale..
Timpul? eu îi simt curgerea, mereu neobosită, într-un singur sens..mereu în galop.
O zi frumoasă îți doresc!

Lucia spunea...

Incertitudini, mereu va fi neliniştitoare trecerea timpului mai ales când privim partea lui duşmănoasă,când nu luptăm să ni-l facem aliat.
Şi este adevărat...se scurge într-un singur sens, oricât de mult ar vrea unii să-i devieze cursul.

Praf de Stele spunea...

Indiferent ca ne e prieten sau dusman , se scurge prea repede... Parca mai ieri eram de 20 de ani iar acum..., chiar imi e dor de acele vremuri :) De-am stii raspunsul la intrebarile tale...!Iti doresc o saptamana frumoasa !

Lucia spunea...

De-aş şti răspunsul, Praf De Stele!
De l-ar şti cineva...
Ce bine-ar fi dacă cineva i-ar putea stopa trecerea. De i-ar veni cineva de hac!
Poate, cine ştie, la un viitor buletin de ştiri vom auzi că a fost desoperit secretul nemuririi!
N-ar fi frumos?

Iulicik spunea...

Frumos articol, frumoase vorbe relationate cu timpul...in viziunea mea, poate ca timpul nu mai exista, ci doar se scurge la infinit, asa ca mai bine sa delimitam cadrele sentimentelor si trairilor noastre si sa alegem sa ne bucuram de viata!
Sa auzim de bine!

Lucia spunea...

Iulicik, pe mine doar mă frământă scurgerea lui, şi apropierea de punctul terminus.
Aş vrea să pot trăi veşnic. Poate tocmai de aceea mă preocupă partea spirituală a lucrurilor.
Mi-e greu să cred că totul se va termina odată...