Pentru că titlul blogului este " Gândirea pozitivă" nu mi-am permis să scriu ieri. Ar fi fost totul prea gri. Am așteptat să treacă efectul lăsat de cele trei scrisori primite de la bănci-de pe unde am contractat niște credite, și pe care se pare că îmi este din ce în ce mai greu să le plătesc, și după ce am descoperit conținutul lor, m-am eliberat.
A fost ca teama de moarte, pe care o aștepți. Ști că trebuie să vină, dar nu cunoști exact momentul. După ce ai aflat că nu mai ai mult de trăit, te împaci cu ideea.
Momentul meu s-a consumat, dar nu în ceea ce privește moartea( pentru că între noi fie vorba nu am de gând să dau colțul în viitorii cincizeci și cinci de ani), ci acela al așteptării scrisorilor, pentru că știusem care sunt relațiile mele cu băncile.
Acum am treabă. Am să-mi fac un plan de luptă pentru următorul cincinal.
Carnegie ar fi spus" Trebuie să mă cufund în acțiune, să nu fiu cuprins de disperare!"
O zi bună tuturor!