Este teama dăunătoare?

Îţi poate distruge fericirea şi nărui speranţa.
A fost definită drept o otravă mintală şi un duşman al raţiunii.
Se spune despre ea că este mai periculoasă decât cea mai gravă boală fizică.

Da, teama este o emoţie puternică.
Este ea însă întotdeauna dăunătoare?

Imaginează–ţi că te afli la volanul unei maşini pe un drum pe care nu–l cunoşti. Drumul urcă printre munţi şi încep să apară serpentinele. Se lasă întunericul şi odată cu el încep să cadă fulgi mărunţi de nea. Maşina derapează uşor, iar tu îţi dai seama că acolo unde te afli drumul începe să fie alunecos. Devii foarte atent. Conduci cu multă atenţie. La orice curbă alunecoasă, te gândeşti că ai putea pierde uşor controlul maşinii şi să te prăbuşeşti în valea de dedesubt. Şi cine ştie ce pericole te mai pândesc în întuneric!

În timp ce prin minte îţi trec gânduri ca acestea, gura ţi se usucă şi bătăile inimii se accelerează uşor. Eşti foarte lucid. Indiferent de lucrurile la care te gândeai mai înainte, acum te concentrezi în exclusivitate la sarcina de faţă: să nu ieşi de pe carosabil şi să eviţi un accident.

În sfârşit, drumul coboară şi începe să fie iluminat, încordarea dispare. Te destinzi şi respiri uşurat.
Atâta teamă pentru nimic! Dar a fost într–adevăr pentru nimic? Nu chiar.

Este normal ca în asemenea împrejurări să existe o nervozitate raţională; ea ne face vigilenţi, precauţi.
Dar există o deosebire între o frică sănătoasă şi panică.
În timp ce frica sănătoasă ne poate ajuta să nu facem ceva nesăbuit care ne–ar aduce prejudicii, panica bătătoreşte drumul spre dezastru.

Din exemplul de mai sus, conducându-ne viaţa printre serpentine, să fim cu băgare de seamă atunci când vom alege să ne temem de pericole sau ne vom panica la apariţia lor alunecând în "valea de dedesubt" .