Vă mai amintiţi jocurile copilăriei?
În vremea copilăriei mele, ne aşezam pe marginea străduţei prăfuite, cinci sau şase copii, unul lângă celălalt şoptind în urechea celui din dreapta noastră un cuvânt . Ultimul, care nu mai avea o ureche la dreapta lui, se ridica şi rostea cu voce tare cuvântul.
Aproape de fiecare dată ne tăvăleam de râs. Cuvântul rostit, era departe de primul şi asta ne amuza la culme.
N-aş fi crezut vreodată că voi trăi la maturitate acest joc.
N-aş fi crezut că uneori, mă voi întrista din cauza lui.
Cuvintele se răspândesc cu iuţeala fulgerului. Odată pornite, este greu să le opreşti.
Unele dintre ele sunt zvonuri absurde, şi din nefericire, poate chiar şi noi contribuim la răspândirea lor. Uneori, răspândim - poate fără să ne dăm seama - neadevăruri care subminează reputaţia persoanelor care constituie subiectul lor. Cel ce ascultă poate fi îndemnat să acţioneze într-un mod necugetat.
În această situaţie, în loc să râdem ca şi în cazul jocului mai sus amintit, stârnim durere .
Unele zvonuri pe care le auzim pot fi adevărate, dar să nu uităm că întotdeauna există o posibilitate vecină cu certitudinea, ca zvonul respectiv să fie în cel mai bun caz o deformare a adevărului.
Nu ştiu cât de bine facem faţă avalanşelor de cuvinte al căror centru putem fi oricare dintre noi, dar dacă simţim că ne afectează, să verificăm atât sursa, cât şi "persoana din dreapta noastră".
Dacă nu ne vizează, ar fi cel mai bine pentru noi, şi nu numai, să ne dăm silinţa să nu fim filiera de transmitere a zvonurilor, ci mai degrabă să fim "punctul mort" al lor!
6 comentarii:
Ai dreptate, multe, foarte rele se intampla din cauza zvonurilor. Este ceva , un sindrom national.
A pastra secretul este o cale de a stavili raspandirea unor false idei.
O seara placuta!
O seară plăcută şi ţie.
Din păcate, uneori am mâncărimi la limbă apoi îmi pare rău.
Uneori fac prostia sa spun mai departe ce aud,desi nu ma priveste. Nu infloresc,dar mai bine ar fi sa-mi vad de treaba. Stiu ca ceea ce mi se spune,mi se spune de obicei cu aceasta intentie,de a le 'comunica' si celorlalti,dar voi incerca sa fiu "punctul mort"! Multumesc!
Oana Roxana, bun venit! Să şti că de multe ori îmi propun să fiu " punctul mort" şi mă trezesc vorbind.
Dar perseverând, vom reuşi!
E bine sa ne educam urechea sa auda doar ce trebuie.
O zi plina de bucurii va doresc.
Denisia! Frumos spus. sigur că ne putem educa urechea. Doar, că uneori putem fi şi ţinta manipulărilor.
Trimiteți un comentariu