duminică, 21 februarie 2010

Să mă consolez?


Ştiu că vine vremea când adolescentul de azi, copilul de ieri, trebuie să plece.
Ştiu că odată cu vârsta tinerii trebuie să aibă o oarecare experienţă în luarea deciziilor.
Mai ştiu şi faptul că adolescentul de azi nu se mulţumeşte cu un răspuns simplu oferit întrebării " De ce?" Necesitatea detaliilor determină explorarea necunoscutului.
Pe nesimţite, puişorului care parcă mai ieri scotea timid capul de sub aripa protectoare, i-au crescut aripi.
Credeam că perioada cea mai grea a fost aceea în care " îmi duceam copii în braţe" în ceea ce priveşte luarea deciziilor.
Dar au crescut.
Mai ieri " mergeau de-a buşilea" pentru ca azi, să "meargă singuri".
Şi dacă atunci când au învăţat să umble mai pupam câte-o vânătaie dobândită în urma unei căzături, conştientă fiind că doar după mai multe căzături poţi merge cu uşurinţă, să mai ofer câte-o sărutare sufletului rănit, atunci când deciziile pe care le vor lua nu vor fi din cele mai bune.
cred că am să mă consolez!

5 comentarii:

Geanina Lisandru spunea...

Să-ţi trăiască minunea!
Sunt convinsă că va şti să aleagă tot ce-i mai bun. Nu trebuie decât să ai încredere.

Zi magică!

Praf de Stele spunea...

Sa speram ca vor lua decizii bune pt ei si ca se vor descurca. Si mie mi-e dor de vremurile cand "mai pupam o vanataie"...

denisia spunea...

Greşim... câştigăm.. plângem.. râdem... ne bucurăm... asta înseamnă viaţă trăită...

Mariana spunea...

Mi-era dor să mai trec pe aici...

Sâmbătă am avut o mare bucurie: s-a întors din cursă băiatul meu de aproape 26 de ani, adolecentul de acum 10 ani, care m-a făcut atunci să îmi doresc să mai plece din când în când...
Joia trecută m-am pomenit plângând de dor...
Iar sâmbătă, într-o discuţie cu tinerii, a mărturisit că fiind plecat i-a fost aşa de dor de o părtăşie! Fiind departe, pe autostrăzile Europei, s-a pomenit plângând de dor după Dumnezeu...
Ştii ce am simţit, Lucia? Că a venit Primăvara!
De ce spun asta aici? Doar pentru a vea răbdare cu adolescenţii...Va veni vremea aceea când chiar vom învăţa noi de la ei...

Lucia spunea...

Geanina, mulţumesc de urare!
Praf de Stele, mie-e dor de vremurile acelea. denisia trebuie să învăţ să trăiesc astfel viaţa-asta e partea cea mai grea.Mariana, şi eu te citesc. Poeziile sensibilizează inima. În plus T. Dorz m-a încântat încă din copilărie cu versurile sale.
Aştept să învăţăm noi de la "adolescenţii" noştrii.