duminică, 25 iulie 2010


O întâmplare recentă care a provocat suferinţă cel puţin pe-o parte, m-a determinat să analizez o problemă care a generat această întâmplare, şi anume ZVONUL.
Ce este el?


ZVON ~uri n. 1) Informaţie neconfirmată (uneori tendenţioasă) care circulă oral.

Acest lucru s-a întâmplat, şi din păcate datorită lui, o persoană care nu mi-e indiferentă, astăzi a plâns.

Dar nici zvonerul nu-mi este indiferent... Mi-s la fel de dragi amândouă... (evident, eu sunt la mijloc)

Am constatat însă, că zvonurile se nasc cu uşurinţă într-un climat de teamă. Dar cine de cine se teme?

Cred în schimb că zvonurile pot fi generate şi în mod deliberat.
Mă frământă şi o întrebare: De ce, o dată ce au fost generate zvonurile se răspândesc şi persistă atât de mult?

Nu ştiu dacă nu cumva, oamenii VOR pur şi simplu să creadă în ele... nu ştiu dacă nu cumva oamenilor le place victimizarea...
nu ştiu...


Eu sunt la mijloc...şi nu-mi plac zvonurile :(

2 comentarii:

Abel Cavaşi spunea...

Faptele noastre sunt cele mai puternice (sau poate singurele) arme împotriva zvonurilor. Ceilalţi n-au decât să creadă ce vor ei, dacă noi ne comportăm la înălţimea aşteptărilor noastre.

Ipu Ninulescu spunea...

Zvonul e singurul mijloc prin care poti discredita pe cineva in fata persoanelor fara multa educatie...
In fata unor persoane inteligente nu poti discredita pe nimeni prin zvonuri deoarece acelea nu cred nimic fara dovezi solide care sa indreptateasca zvonul...mie imi plac si Zvonerii si Raspindacii, ma distreaza si imi alunga monotonia..dar nu dau nici 5 bani pe ei ca oameni .