Şi mie mi se-ntâmplă uneori să nu mai am atârnat pe faţă acel zâmbet continuu care mă caracteriza.
Se întâmplă câteodată să fim prea trişti, prea copleşiţi de probleme încât ni se pare că viaţa este lipsită de sens, obositoare, poate chiar grea.
În mod sigur vi s-a întâmplat să vă treziţi noaptea la ora două şi să număraţi minutele sau orele construind scenarii pentru ziua ce va să vină. Cunosc acest sentiment.
Când ştiu că am un lucru important de rezolvat a doua zi, rareori mi se-ntâmplă să-mi pot înfrânge tendinţa de a pune în scenă evenimentul, şi să schimb chiar personajele care să-mi joace piesa. Să ne fie clar. Oricât am vrea să evităm această zi, nu vom reuşi. Şi iată, apare din nou acceptarea. Acceptarea zilei ce va urma. În plus, experienţa mi-a mai repetat odată un lucru ştiut deja:
-90% din gijile pe care ni le facem nu se-mplinesc niciodată.
2 comentarii:
Din nefericire tristea a devenit boala secolului astuia. Masti triste, prea triste. Si imi zic:asa arat si eu cand is trista. Gata..ma inseninez si imi aduc aminte deviza:"don`t worry, be happy".si eu fac scenarii in miez de noapte si griji aiurea, si realizez ca antena gandurilor mele e axata pe un post gresit, pesimimul, ce atrage tot negativul, deci ...be happy, ca pb vin si trec.
De rămân fără internet ori laptop, vă doresc de-acum:
Să aveţi parte de un Crăciun Fericit, cu sănătate şi bucurii!
Trimiteți un comentariu