miercuri, 27 februarie 2013

Zbor...

Închişi în labirint de către Minos, împreună cu tatăl său Daedalus, Icar şi-a făurit aripi din pene şi ceară şi s-a înălţat spre soare.

Era fascinat de frumuseţea înălţimilor. Asta ne spune legenda.

Şi noi suntem deseori încarceraţi în labirintul obişnuinţei. Ieşim sau nu din el, asta depinde deseori de noi. De ingeniozitatea sau curajul nostru. 
 Labirintul obişuinţei este ţesut de îngrijorările noastre de zi cu zi. Şi tot aşa, zi cu zi trebuie să ţesem decizie corectă lângă decizie frumoasă, ceară lângă penaj viu colorat, precum Icar în ziua de dinaintea zborului. Înălţimile sunt impresionante!
Să avem curajul de a privi înaltul, cu ochii larg deschişi. Sunt multe oportunităţi!  
În mintea noastră însă, în vreo unghiură ascunsă un posibil "Helios" s-ar putea  aciua însă, dorind  arzător să ne oprească zborul.
Icar n-a mai putut continua. Aripile i s-au topit şi s-a prăbuşit în mare.

3 comentarii:

Abel Cavași spunea...

Mă determini să zbor!

Lucia spunea...

Tu zbori de mult! Mai mult decât atât, aripile tale nu-s din ceară. Ale tale sunt trainice, să te-nalţi cît mai sus ...

Abel Cavași spunea...

Într-adevăr, aripile mele sunt din aluat de Lucică, deci s-ar putea să ai dreptate când spui de trăinicie. :)