marți, 26 martie 2013

2 Aprilie




 2 aprilie.
Ziua Mondială a Cărţii pentru Copii. 

 Mă văd cufundată în paginile cu miros de bibliotecă, miros de carte proaspăt tipărită, carte ce n-aş fi scăpat-o pentru nimic în lume. 
Cu drag îmi amintesc de rafturile bibliotecii comunale, de căsuţa mică unde lampa cu petrol nu-şi mai termina fitilul. Miros de petrol îmbinat cu miros de carte... 
Mi-am făcut mulţi prieteni atunci. Toţi eroii cărţilor pe care le citeam erau prietenii mei. Atât de mulţi îmi trecuseră pragul casei... şi acum îmi amintesc cum povesteam cu ei. Ore întregi. 
Ce-mi mai plăcea să merg la furat de cireşe cu Nică al lui Creangă!  Şi la scăldat mergeam. Săream într-un picior şi eu... auraş... păcuraş...
Ce dor îmi e de copilărie!
Nu uit Poveştile Nemuritoare.
Nu pot uita de Fefeleaga. Nu-l pot uita pe Batăr. Nu uit prinţesele şi zmeii, şi feţii frumoşi călare pe cai albi...
Ce mai râdeam alături de Păcală!!!
Dar Lizuca lui Sadoveanu? Lizuca şi Patrocle, eu şi Bubi, căţelul pe care-l purtam printre salcâmii din capătul grădinii noastre, locul pe care-l transformam deseori în Dumbrava Minunată.
Mai târziu, când m-am făcut domnişoară, am început să roşesc adesea răsfoind cele o sută de nuvele din Decameronul lui Boccacio.
Apoi, m-am maturizat. Dar de-ar fi să mă mai nasc o dată, să mai fiu o dată copil, n-aş putea uita că cel mai minunat loc pentru a-ţi petrece copilăria este lumea cărţilor.

4 comentarii:

Abel Cavași spunea...

Este minunat că eşti pasionată de lectură! Şi este minunat că ai transmis ceva şi copiilor din această pasiune, mai ales Laviniei!

Lucia spunea...

Mulţam fain, bărbate! :*

Anonim spunea...

Cititul devine o placere cand povestea altora este si povestea ta. Eu am avut o perioada cand inca nu stiam a citi, iar sora mea mai mare imi povestea cu mult haz cea ce ea putea sa citeasca. Pare straniu dar mie imi provoca multa fascinatie, asteptam cu nerabdare ca sora sa mai termine un capitol. Tot in acelasi timp mama registrase pe casete audio unele povesti pe care stiam fiecare cuvant.

Lucia spunea...

Frumoasă ideea cu înregistrarea poveştilor pe casetă. Ce repede au trecut anii!