Fericirea în familie

Nu este oare fericirea dorinţa noastră a tuturor? Indiferent care ne este vârsta, naţionalitatea sau situaţia în viaţă, dorim să fim fericiţi. Fericirea însă, sporeşte atunci când este împărtăşită, prin urmare vom fi fericiţi atunci când îi vom vedea fericiţi pe cei din jurul nostru. Şi când există printre membrii familiei această bunăstare cunoscută sub numele de fericire, nu este oare adevărat că adversităţile inevitabile ale vieţii sunt mai uşor de înfruntat şi mai suportabile? Cine va spune astfel că fericirea vieţii familiale nu este ceva demn de dorit?
Într-adevăr, chiar şi în această lume haotică, viaţa de familie poate fi foarte încântătoare. E drept că ea presupune multă muncă, grijă şi sacrificiu. Dar care sunt familiile care nu recunosc faptul că bucuriile cu care sunt răsplătite merită toate aceste eforturi?
Însă oricât de încântătoare poate fi viaţa de familie, familia cu adevărat fericită este astăzi un caz de excepţie. Desigur, orice familie îşi va avea „înseninările“ şi „înnorările“ ei; nimeni nu este imun în faţa problemelor. De pildă neînţelegerile vor tulbura fericirea unui cămin dacă li se îngăduie să persiste.
La nervozitate şi iritabilitate mai pot contribui şi alţi factori cum sunt îmbolnăvirile sau presiunile la locul de muncă. Acestea pot genera cuvinte şi acţiuni regretabile, care la rândul lor, pot duce la resentimente şi, în consecinţă, la relaţii încordate.
Astfel problemele, fie mari, fie mici, sunt soarta comună a familiilor. Atunci merită să reflectăm asupra fericirii din familiile noastre .
Să contribuim cât putem de mult la fericirea ei, altfel, ne-am putea compara cu cel ce-a construit o casă frumoasă, apoi o lasă în paragină.