Te iubesc primăvara, când îmbrăţişaţi mângâiem ghioceii din priviri.
Te iubesc vara, când alergăm prin ploaie sorbind din nectarul iubirii, îmbrăţişaţi de mireasma trandafirilor.
Şi toamna te iubesc, când mână-n mână ne plimbăm pe covorul multicolor al frunzelor.
Te iubeşte copilul din mine când îmi zâmbeşti, te iubeşte femeia din mine când stau în braţele tale sorbind nectarul iubirii, te iubeşte fiinţa-mi întreagă când frunzele rubinii agale coboară ...
Te voi iubi şi-atunci când ninsorile din iarna vieţii ne vor acoperii firele de păr, când mână-n mână ne vom bucura de jocul nepoţeilor în primăvara vieţii lor...
4 comentarii:
O iubire sublimă, lăcrimează ochii și sufletul de bucurie.
Iubire veșnică, indiferent de anotimp, nu uitați de anotimpul iubirii!
Pupici geaninoși peste normă!
Da, Geanina! La fel de mult mă încântă iubirea voastră.
Nu odată, tu alături de iubirea ta Cristian, mi-aţi încântat sufletul şi mintea!
Iubesc mult primavara caci in ea regasesc renasterea naturii si odata cu ea a noastra,apreciez si frumusetea celorlalte anotimpuri ,insa iarna parca ne ingheata si sufletele.
Este foarte adevărat,Florentina. Până la urmă ne îngheaţă sufletele. Dar avem oare vara posibilitatea să auzim pocnetul lemnului ce arde? Ori jocul fulgilor de nea?
Până la urmă fiecare etapă a vieţii are frumuseţea ei...
Trimiteți un comentariu