miercuri, 19 octombrie 2011

Cine suntem?



Deseori mă trezesc căutând răspuns la aceeaşi întrebare: "De ce sunt eu aici?"

Mi-ar plăcea să ştiu de ce sunt aici. În lume.

Uneori simt că rătăcesc în pădurea de gânduri fără nici un motiv.
Mă culc şi mă trezesc, mă trezesc pentru a aştepta noaptea gri, noaptea când până adorm îmi pun aceaşi întrebare: " De ce sunt aici?"
Mă culc şi visez, mă trezesc în realităţile vieţii. Vis şi realitate. Rareori completează realitatea visul...

Dar scopul? Care este scopul pentru care hoinăresc încoace şi încolo uneori vibrând de emoţie că nu voi găsi ieşirea din labirint... Merg dinspre noapte spre zi, dinspre viaţă spre viaţă...posibil somnul să fie totuşi o viaţă?
Planuri...vise...dorinţe...năzuinţi....

Îmi amintesc de copilărie.
Deseori una din întrebările acestei perioade este:" Ce vrei să fi când vei creşte mare?"


Inginer, medic sau mai în glumă mai în serios musafir-zic unii, dar oare câţi dintre noi fiind întrebaţi ne-am pus serios problema de a deveni în viaţă om. Suntem oameni, literalmente vorbind, dar oare suntem şi umani?
Visul de a trăi într-o realitate zilnică fără violenţă, fără ură, fără nedreptate.
O lume în care ne vom cunoaşte rostul şi-n care atunci când vom fi întrebaţi : "Cine eşti tu?" să putem răspunde semeţ: "SUNT OM!"

2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Din fiecare întrebare apar altele, oameni suntem, toate câte le avem , le purtăm în noi!

Dacă aș avea răspunsuri, le-aș scrie aici..!

Lucia spunea...

Da, sunt multe. Vin în rafale. Ritmice, sacadând. De-aş avea răspusnuri...dar oameni suntem. Şi pentru că suntem oameni iubesc viaţa.