Nu există fericire fără libertate...

Îmi amitesc cât de greu am demarat procesul de evadare în lumea reală. 

Cât de greu mi-am înlăturat lanţurile pe care religia le-a pus pe mâinile, sufletul şi viaţa mea...
Pierdusem prieteni. Aproape că mi s-a impus să-i las, că sunt asocieri nesănătoase... 
Noroc cu internetul. Îmi făcusem ceva prieteni virtuali, pe care chiar dacă nu i-am văzut decât în poze mi-au devenit extrem de aproape şi foarte dragi. I-am îndrăgit din prima clipă. Oameni care au suferit la fel, oameni care au scăpat şi ei cândva din lanţurile robiei.
Cât este de ciudat să fi sprijinit de prieteni virtuali pentru a ajunge să trăieşti în viaţa reală...
Am înţeles că nu există fericire fără libertate.
 Am mai scris depre libertate acum aproximativ un an, şi-acum trei, pentru că  de  mai demult îmi doream să-nlătur lanţurile robiei. 
Doar am scris fără să fac mai nimic în acest sens.. Fiecare slovă era un strigăt de ajutor. Dar am strigat doar în şoaptă de teamă să nu mă audă cineva, până am prins curaj şi-am început să ţip ca din  gură de şarpe.
Inima a-nceput să bată cu putere.
Aveam din nou speranţă.
Acum pun din nou cărămidă pe cărămidă,şi chiar dacă există vreo cărămidă lipsă sunt sigură că o voi găsi.