vineri, 8 martie 2013

Prima oară...


E pentru prima oară mămică, e pentru prima oară când nu reuşesc s-aştern aşa cum mi-aş dori cuvântul.
 Îmi vin avalanşă-n minte cuvintele mămică, dar tot atât de repede lacrima sufletului cade-n avalanşă... prăpăd de lacrimi, ştergându-le.
Acum nu-mi vin multe în minte. Te văd suferind cum sa-ntâmplat dăunăzi, când de-atâtea griji te-ai îmbolnăvit şi-au trecut luni de zile de suferinţă. Nu pot să-mi amintesc prea multe că-mi stăruie-n minte ochii tăi rugători, să fac ceva să nu te doară.
E bine. Te mai doare din când în când, dar greul a trecut. 
Ştiu că nu vei intra pe-aici  dar nu mă pot abţine să spun lumii-ntregi cât mi-eşti de dragă şi cât de mult te preţuiesc mămica mea.


2 comentarii:

Abel Cavaşi spunea...

Numai un suflet minunat de mamă putea gândi aşa! La mulţi ani, mămicile mele dragi!

Lucia spunea...

Mulţumim frumos!