miercuri, 23 decembrie 2009


Nu ştiu alţii cum sunt... Nu vreau să scriu un fragment din "Amintirile " lui Creangă. Vreau să scriu o realitate pe care o trăiesc, şi nu ştiu dacă e bine sau nu, dar poate cineva mă însoţeşte în gânduri, sau poate mă mută pe un alt teren. Acela al acceptării. Aveţi băieţi de douăzeci de ani? Şi dacă da cum sunt băieţii voştri? Al meu este un rebel, şi eu sufăr pentru asta. Student în anul doi la Automatică şi Calculatoare, ingineria sistemelor-aş zice că e bine dacă nu ar avea vreo trei restanţe care nici măcar nu-i dau bătăi de cap Acasă- doarme, mănâncă şi stă pe net( nu-mi amintesc să facă altceva) Activitate extrafamilială ( un patron de la o firmă îl foloseşte-zic eu, adică trage pe el zi cu zi şi îi mai aruncă căte un 50 de-o ieşire) În oraş- iese în fiecare seară. Cred că şi aşazişii prieteni profită de pe el la max. Doarme până-i răsare soarele pe burtă. Ba nu! Până începe să apună din nou. Îl văd bucuros doar atunci când trebuie să iasă. În rest... Am greşit oare undeva? Oare unde am greşit?!

20 de comentarii:

Cristake1974 spunea...

Dont worry... Imi amintesc de mine la acea varsta. "Cristi, te duci sa platesti telefonul? [/sa cumperi hrana pentru papagat/ etc]" "Da". Si dispaream o zi, doua de acasa.... Ramaneam pe la prieteni, beam, muzicaream... mai pe scurt, rock'n roll. Ca sex si drugs, nu chiar. Constiinta (nu ca acum nu ar fi) apare ea, in vreo 3-4 ani cel mult. Sigur, uneori trebuie un declic pentru aparitia ei, niste dezamagiri, niste cucuie facute la pragul de sus... dar apare. Cam asta cred eu...

Zam Fir Pop spunea...

Din păcate, este un caz tipic. Poate are şansa lui Cristake ...
Să ai un Crăciun Fericit şi ... să-ţi fie 2009 cel mai negru an din viaţă!

Lucia spunea...

Mulţam de încurajări.
Sănătate multă şi vouă!

Miriam spunea...

A venit îngeraşul aici! Luaţi linkul şi oferiţi-l prietenilor! Fie ca Steaua să ne lumineze drumul către Cer şi să umple inimile de lumina Iubirii sfinte, Lumina Lui Hristos

Miriam spunea...

Lucia, vorbeşti cumva de băiatul meu de când avea 20 de ani? :)
Va trece...Şi tot ce ai semănat bun va rodi mai târziu. Să nu spui nimic rău, care să îl întărâte. Doar mici sfaturi, date o singură dată, zâmbind...Cândv îşi va aduce aminte de ela. Dăruieşte-i o mamă fericită că are un băiat sănătos...că e totuşi student!
Aproape toţi sunt aşa!
Mai este şi rolul tatălui. Trebuie să îi fie prieten!
Nu ai greşit cu nimic, Lucia!
Ştiu ce spun! :)

Bianca Popa spunea...

Eu am un baietel de 3 anisori si ma gindesc la viitoarea perioada a adolsecentei si tineretii. Ma gindesc ca trebuie sa fie o relatie bazata pe multa comunicare intre parinti si copil, de intelegere si de a gasi impreuna solutiile cele mai bune. Succes si sarbatori fericite va doresc!

Lucia spunea...

Bianca, multă bucurie alături de familia ta. Comunicarea este extrem de importantă. Mult succes!

Lucia spunea...

Mariana dragă, sper să treacă şi asta. Experinţele altora arată asta...
Cristake de exemplu, fiul tău...
Multă sănătate !

GRIGORE ROTARU spunea...

Tot automatica,tot cam asa ... Pana la clasa a VIII- il tineam de mana sa nu se automutileze ... acum are serviciu, are copii si are el grija ... da - o sa ziceti - nu ma pot detasa ... credeti ca eu am rusit la vremea aceea ... o vorba: mila ucide ! cum asa ziceam eu , se poate, si am aflat ca vorba este din Biblie!
Cand eram eu tanar ...
Asa sunt mamicile si asa este normal.
Va rog sa zambiti: am foarte multa incredere !
Sarbatori linistite !

Ana-Maria spunea...

Iti doresc sarbatori cu bucurie alaturi de cei dragi!

Lucia spunea...

Mulţumesc domnule Rotaru!
Mulţumesc Ana-Maria!
La fel vă doresc tuturor!

Praf de Stele spunea...

Lucia,si eu am 2 baieti studenti unul la Master la Cluj de 22 de ani si unul la Politehnica Timisoara de 20 de ani. Si ai mei fac aceeasi chestie dorm pana pe la 12 - 1 la amiaza si cel mare iasa in fiecare seara in oras . Cel mic nu iasa , a zis ca decat sa dea banii pe la terase mai bine merge la sala,oricum e mai chibzuit. Cred ca asa arata noua generatie. Treaba nu prea faceau dar la un moment dat m-am pus si eu la calculator si am stat pana pe la amiaz fara sa fac altceva cand cel mare m-a intrebat ce trebuie sa lucre ca eu sunt in stare sa nu-i fac nici mancare. Si de atunci mai fac cate ceva cand vin pe acasa! Si de mu;te ori ma gandesc si eu sa-i mai las si ma abtin sa le fac morala ca sa se simta bine macar cand vin acasa. Trebuie sa-i multumim la Dumnezeu ca avem copii sanatosi si destepti !CRACIUN FERICIT!

Lucia spunea...

Praf de Stele, trebuie sî ne bucurăm că sunt sănătoşi, este adevărat, doar că ar trebui să ni se amintească asta mai des.
Multă iubire!

Geanina Codita spunea...

Craciunul e credinta, Craciunul e Speranta, Craciunul e puterea de a darui si de a primi dragoste! Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi!

Anonim spunea...

Multumesc, Lucia!
Sarbatori Frumoase, Implinite!
Craciun Fericit!

Anonim spunea...

O, Doamne!Mamicile acestea! Cand vor intelege ca puiului i-au crescut deja aripi mari si puternice. Doua restante... si ce-i cu asta? Si le va lua! Faptul ca fiind student, totusi lucreaza, este un semn bun. Ca doarme pana tarziu, este o urmare fireasca a oboselii, trebuie sa se refaca. Timpul petrecut la calculator ma fura si pe mine, bunica in toata legea! Dar pe el? Si seara in oras... hai sa fim realisti: fuge timpul asta cand te simti bine, de fugi dupa el cu racheta si nu-l prinzi din urma!
Deci, fii fericita ca ai un baiat destept si sanatos!

Lucia spunea...

stropidesuflet, nu mă voi obişnui nicicând.
Sau poate aşa cred acum. Timpul rezolvă multe!

Gyöngyi spunea...

(Sant Zsolt, dar logat cu numele sotiei) Cautand pe net subiectul -gandirea pozitiva- am dat de blogul tau. Si noi avem doi baieti, 19 respectiv 14 ani. Asa este. Uneori vad si eu comportamentul celui mare. Santem o familie crestina, in sensul ca santem pocaiti, si totusi, uneori la vederea comportamentului celui mare imi vine sa dau cu capul de preti. Simptomele sant aceleasi. Ii place sa faca numai ce vrea el. Dar gandeste-te la faptul ca ei au crescut intr-un mediu atat de diferit de cum am crescut noi. Pe noi viata ne-a obligat sa devenim astfel dupa cum santem. Sa zic asa cuibul in care am crescut noi a fost mult mai cald. Sa recunoastem ca nici ispitele nu erau atat de intense ca azi. Eu zic, bucura-te ca copilul tau este acasa. Ca ii place sa se intoarca acasa. Inca ii place patul, mancarea de acasa. Sant preocupat de subiectul mai sus amintit. Acum nu ca un specialist in domeniu, ci ca un parinte care ma confrunt cu aceleasi lucruri ca tine, eu iti dau un prim sfat. Fa totul ca copii tai sa simta ca ii accepti asa cum sant ei. Trebuie sa ti cont, ca fiecare are personalitatea sa proprie. In subconstientul lor, ei inca sant copii care depind de tine. Dar tu lasa-i sa fie ceeace sant ei. Apoi, lupta impotriva fiecarui gand negati, si nutreste ganduri de bine despre copii tai. Si nu in ultimul rand despre tine insuti. Accepta-te si iubeste-te chiar pe tine insuti. Daca esti interesata de mai mult, iti pot scrie prin e-mail despre propriile noastre experiente lucruri minunate si deoasebit de interesante, care dupa parerea mea te vor ajuta sa-ti schimbi viata in intregime. zsoltvari@gmail.com

Lucia spunea...

Sigur ca da Gyongyi, putem comunica.
luciadorina@gmail.com

Diana Slavu spunea...

Eu am 20 de ani dar consider ca fetele la varsta asta sunt mult mai chibzuite ca baietii.Fratele meu are 32 si abia de la 26 de ani pot sa zic ca s-a maturizat.La 20 de ani inca nu esti responsabil si constient,dar viata te schimba.